Îmi amintesc și acum ziua în care am văzut, pentru prima dată, Capela Sixtină. M-a cuprins un sentiment de uimire și n-am putut face altceva decât să mă uit în tavan, întrebându-mă: Cum poate un om, un simplu om, să creeze atâta minuni?
De atunci au trecut ani mulți, dar, chiar și azi, în fața unei lucrări de Michelangelo, Leonardo, Caravaggio, nu-mi pot stăpâni emoția.
Iată de ce îmi plânge inima când unii intelectuali, în numele modernității, ne atacă arta; îmi plânge inima când văd cum sunt apărați influencerii care își fac poze dezbrăcați, în fața lui Venus de Botticelli (...) sau când tinerii, în numele protestului climatic, vandalizează operele de artă, aruncând cu prăjituri, suc de roșii, supă etc. pe tablourile lui Van Gogh, Leonardo, Monet!
- De ce? - De ce? Pentru că îmi dau seama, cu mâhnire, că nimănui nu-i mai pasă de artă! Totul a devenit politic, totul este exploatat de politică. Azi, mulți merg la muzeu doar pentru a-și face un selfie în fața unui tablou celebru. Îi văd plimbându-se, vorbind, făcând poze, cu nasul lipit de telefoane, fără să se uite măcar la tabloul din fața lor!
In fața unui Caravaggio, eu rămân mut de uimire, nu aud nu gândesc, nu mai ascult nimic Nu pot face altceva decât să privesc în tăcere intensitatea ce răzbate din penelul său, să privesc omul, în toate aspectele sale, frumoase și dureroase, crude și magnifice; pentru că asta ne-a arătat Caravaggio, asta ne arată arta. Și poate că da, au dreptate: în zilele noastre, dacă apreciezi lucruri precum tăcerea, arta, introspecția, se cheamă că ești înapoiat, nu ții pasul cu vremurile. Știți ce vă spun ? Binecuvântată fie această ciudățenie, în fiecare zi, pentru că ea îmi îmbogățește și îmi umple viața.
Traducere de Ileana Sandu
N. trad. Cunoscut sub pseudonimul Professor X, scriitorul italian și-a lansat, recent, a patra ediție a romanului Clodio.. Pasionații de istorie și filosofie pot citi, gratuit, un fragment, accesând https://amzn.to/3E5zM9W
(sursa foto -facebook.com)
