* “Dumnezeu este pretutindeni! În preajma sărbătorilor pascale am un obicei inedit. Am renunțat să mai merg la Biserică așa cum o făceam în fiecare an. Mi-am construit acasă un mic altar, ca să spun așa, și acolo aprind lumânări și mă rog pentru toți cei dragi care mai sunt în viață dar și pentru aceia care au plecat la Domnul. De câte ori m-am dus la Biserică am fost dezamăgită pentru că discutau despre cozonac și ouă, că nu a crescut destul cozonacul, ce culoare au vopsit ouăle, că nu le-a ieșit culoarea pe care au dorit-o, și multe altele, care oriunde își au locul, numai în Biserică, nu”. Faptul că nu ascultau slujba m-a mâhnit profund și am spus atunci că Dumnezeu este pretutindeni, pot să mă rog oriunde, în vârf de munte sau la câmpie, pot să mă rog și acasă, cum o fac de altfel în fiecare seară”.
Margareta Pâslaru (1943 - ), cântăreață, compozitoare, și textieră română de muzică ușoară, pop și populară, actriță de teatru și film, realizatoare TV. și Radio. Este autoarea unei cărți: “Eu și timpul”. În decursul a 60 de ani de carieră artistică a primit peste 100 de premii, medalii și onoruri din partea acelora care au iubit-o și încă o mai iubesc.
***
* “Fericirea e scurtă. Măriri, lupte pentru a-ți face un rost, un nume, o avere - păreri! Nu e nevoie de ele pentru a fi fericit, fericirea e mai aproape. E de ajuns să trăiești, să ai doi ochi deschiși cu seninătate asupra naturii, să simți căldura soarelui și năvala molcomă a sângelui în vine. Fericirea e de prețuit, iar ea nu izvorăște decât din mulțumirea de sine”.
Eugen Lovinescu (1881-1943), critic și istoric literar, teoretician al literaturii, sociolog al culturii, dramaturg, romancier și novelist român. Este cel mai mare critic după Titu Maiorescu. Este autorul teoriei Sincronismului și al Mutațiilor valorilor.
***
* “Damocles era curteanul regelui Dionisie, (conducătorul Siracuzei în sec. IV î. Hr.) din Siracuza. Era un om foarte lingușitor, care nu-l mai slăbea pe rege din laude și fericiri. Damocles! - zise regele într-o zi: Dacă tu mă crezi atât de fericit, hai să-ți dau ție câtva timp locul meu, să vezi cum te simți în el. Și fu așezat în scaunul regelui, îmbrăcat în haină regală. Servitorii îl serveau cu tot felul de băuturi și desfătări. Și se veselea Damocles. Dar, privind întâmplător în sus, ce să vadă? Un lucru de groază. Deasupra capului său, atârnă o sabie ascuțită, legată cu un singur păr de cal. Damocles s-a ridicat îngrozit să fugă și n-a voit să guste din mâncări și băuturi. Atunci regele i-a zis: Ei, vezi, Damocles, care este fericirea mea? Griji și primejdii amenință, clipă de clipă tronul meu, și peste toate, mă amenință și pe mine sabia morții, care mă poate răpune în orice clipă. Damocles a înțeles lecția. S-o înțelegem și noi, dragi cititori! Sabia morții ne pândește și pe noi clipă de clipă de aceea să neapărat să fim pregătiți contra ei: «Fiți totdeauna gata, că nu știți nici ziua nici ceasul.»“ (Matei cap. 24, vers. 42-44).
P.S. Faptele Apostolilor cap. 20, vers. 29-31): “După plecarea Mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu vor cruța turma, și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați grăind învățături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei. Drept aceea, privegheați, aducându-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat, noaptea și ziua să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi.”
Cu dragoste creștină,
părintele Ilie
