Soprana, împăratul și... prințul

Distribuie pe:

* “Artistul când pășește pe scenă este împreună cu Dumnezeu. În acele momente nu se mai gândește la nimeni și nimic. El va trebui să interpreteze, să convingă, să dăruiască. Vocea vine de la Dumnezeu și e darul numărul unu. Nu e asigurată în ciuda valorii ei excepționale - o asigură ea însăși, prin modul în care o protejează, o antrenează și o respectă. Fără apă rece, fără aer condiționat, fără excese. Pe scenă, dacă te-ai lăsa copleșit de emoții și nu te-ai controla, ai leșina pe loc. Nu sunt de acord să fim utilizați drept cobai pentru diferitele experiențe sau fantezii regizorale de dragul noutății. Mulți dintre acești regizori din lumea operei nu înțeleg muzica, nu iubesc muzica sau cântăreții de operă sau faptul că nu vorbesc niciun cuvânt din limba operei ca se pune pe scenă. În viața mea am avut privilegiul să îl cunosc pe Majestatea Sa regele Mihai în diferite ocazii, să fim vecini chiar, împărtășindu-mi întotdeauna iubirea față de neamul românesc. Am cântat “Tatăl nostru” și “Deșteptă-te, române” cu ocazia comemorării victimelor de la “Colectiv”, și cu toată durerea momentului, m-am simțit copleșită emoțional de conținutul acestor două interpretări și de neamul meu cel românesc”.

Angela Gheorghiu (1965-), soprană română, una dintre cele mai renumite cântărețe de operă din lume. A cântat pe cele mai mari scene din lume: Londra, Viena, Roma, New-York și a fost asemănată cu Maria Callas. A înregistrat foarte multe CD-uri, DVD-uri și a jucat în multe filme muzicale. A cântat la evenimente mondiale: concertul lui Michael Jackson, la concertul Premiului Nobel pentru Pace (2003). Munca enormă i-a fost răsplătită cu multe premii și onoruri naționale și internaționale.

***

* “Alexandru cel Mare, Cezar, Carol cel Mare și alți conducători de oști au întemeiat mari împărății.

Dar pe ce am spijinit noi creațiunea spiritului nostru? Pe forță. Iisus singur a întemeiat imperiul său pe iubire. De aceea și azi, milioane de oameni ar muri pentru El. Evanghelia este o însușire ascunsă, ceva care lucrează cu putere, o căldură care înrâurește asupra minții și pătrunde totodată în inimă. Evanghelia nu este o carte a cărților, ci o ființă vie cu activitate, cu o putere care învinge tot ce i se spune... Aici pe masă este această carte a cărților, nu voi obosi citind-o zilnic cu aceeași plăcere. Sufletul invadat de frumusețea evangheliilor nu-și mai aparține sie. Dumnezeu se face stăpânul lui absolut. El îi dirijează gândurile și funcțiunile. El este al său. Ce dovadă mare de Dumnezeirea lui Hristos!” (Napoleon în exil).

Napoleon Bonaparte (1769-1821), lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea. În anul 1809 a fost încoronat ca împărat al Franței. Invazia francezilor în Rusia în anul 1812 a marcat un punct de cotitură în destinul lui Napoleon, marea armată franceză a suferit pierderi covârșitoate. În anul 1815 se exilează în Insula Elba, unde după 6 ani moare, după unii otrăvit, iar după alții, cancer la stomac.

P.S. Iezechiel cap. 22, vers. 25, 29-31: “Domnul Dumnezeu zice: “Mai-marii puși să conducă urzesc între ei intrigi; ca niște lei mugesc și sfâșie prada și mănâncă sufletele, strâng avuții și lucruri prețioase și sporesc numărul văduvelor. Iar poporul săvârșește silnicii și jaf; asuprește pe sărac și pe cel în necaz, chinuiește pe străin fără nici un drept. Am căutat printre ei să găsesc un om ca să se poarte cu dreptate și să stea înaintea feței Mele, pentru țara aceasta, ca să nu o pierd, și nu am găsit. Deci voi vărsa asupra lor mânia Mea; cu focul urgiei Mele îi voi pierde și purtarea lor o voi întoarce asupra capului lor”.

Cu dragoste creștină,

părintele Ilie

Lasă un comentariu