Duminică a fost Lăsatu' Secului de Carne, iar de luni am intrat în Săptămâna Albă, interval de timp profund ritualizat ce pregătește intrarea în Postul Mare. În lumea satului arhaic, această perioadă coincide cu trecerea de la iarnă la vară, iar pragul dintre cele două anotimpuri presupune nenumărate scenarii rituale de înnoire a timpului. Se spune că cine vrea “să intre cu sufletul curat în post”, trebuie să renunțe la carne și să mănânce toată săptămâna doar “frupt alb”: aluaturi, ouă, lapte.
“LUCRĂ, MAMĂ, CE-I LUCRA/ ȘI-MI PORNEȘTE URSITA”
În comunitățile tradiționale, duminică a avut loc ultimul joc din Câșlegile de Iarnă. Dacă în vechime dansul avea funcție ritualică, mistică sau războinică, jocul satului continuă să delimiteze un spațiu special, deschis celor care lasă în urmă vârsta copilăriei, o perioadă de doliu sau de boală, închis celor care nu respectă legile nescrise, transmise prin generații.
Jocul stă sub semnul strigăturilor, iar strigăturile au - în primul rând - o funcție de comunicare. Prin strigătură îți poți exprima bucuria, supărarea, părerea despre lume, despre un eveniment sau despre o persoană, poți răni sau poți cuceri. Jocul organizat înaintea intrării în Săptămâna Albă se deosebește tocmai prin mesajul strigăturilor:
“Astăzi îi Lăsat de Sec/ Mă duc, mamă, să mă-nec/ Unde-o fi Prutu' mai lat/ C-am rămas neînsurat”; sau “Supărate-s fetele/ Că se trec câșlegile/ Nu vă, fete, supărare/ C-o veni el Postu' Mare/ Și veți da la sărindare,/ Doară vă veți măritare”.
Este noaptea în care au fost satirizați cei care nu s-au căsătorit înainte de Post și, dacă nu reușesc să facă nunta nici săptămâna viitoare (numită și Săptămâna Nebunilor), vor fi încă o dată “pomeniți” duminică, de Lăsatul Secului de Brânză.
LUNEA ALBĂ - MARȚEA ALBĂ
Lunea Albă (numită și Lunea Burdufului) este o zi a incantațiilor și a gesturilor magice de legare a păsărilor cerului, pentru a nu strica holdele. Resturile rămase de la ultima masă de dinaintea Lăsatei Secului de Carne au fost aruncate în zorii zilei spre cer, către răsărit, rostind: “Păsările cerului, eu vă dau hrană de la masa mea spre a fi îndestulate și de la holdele mele oprite!”. Se numește “Legarea grânelor” și este un ritual străvechi, de protecție a recoltelor. În vechime, la această dată aveau loc bătăi rituale pentru stimularea fertilității amorțite în timpul iernii.
“Lunea Burdufului era ziua în care gospodarii tăiau burdufurile golite și le dădeau tinerilor mascați să-i lovească pe “holteii” care nu se însuraseră.” (Narcisa Știucă - Sărbătoarea noastră cea de
toate zilele.)
În unele zone, mascații “băteau” cu burduful, în scop fertilizator, femeile care nu puteau avea copii. Nu scăpau de “bătaie” nici câinii, pentru că, în unele zone, începe Tărbacul Câinilor, Goana Câinilor sau Jujeul. Însă, de data aceasta, aveam de-a face cu o practică magică surprinzător de violentă, prin care se alunga simbolic iarna, patronată de lupi, pentru a face loc verii patronate de cal, animal solar ce însoțește divinitățile din calendarul de vară.
Marțea Albă era o zi în care, vreme înainte, femeile aveau grijă să mănânce brânză, aliment ce urma să le facă postul mai ușor, și se fereau să-și spele părul, pentru a nu albi înainte de vreme.
IULIA GORNEANU
Nevastă din Chisătău, Banat. Foto: Romulus Vuia.
