Motto: “Un lucru frumos e o veșnică bucurie” (John Keats)
Ziua Mondială a Artei, declarată la 15 aprilie de Adunarea Generală a Asociației Internaționale de Artă, a fost sărbătorită pentru prima dată în 2012. Ziua a fost aleasă în memoria lui Leonardo da Vinci (15 aprilie 1452- 2 mai 1519). Celebrul artist reprezintă toleranța, pacea mondială, libertatea de exprimare și multiculturalismul.
Arta hrănește creativitatea, inovația și diversitatea culturală pentru toate popoarele din lume și joacă un rol important în împărtășirea cunoștințelor și în încurajarea curiozității și comunicării Acestea sunt calități pe care arta le-a avut și le va avea întotdeauna dacă mediile în care evoluează creatorii și libertatea artistică sunt promovate și protejate.
În fiecare an, la 15 aprilie, sărbătorirea Zilei Mondiale a Artei contribuie la consolidarea legăturilor dintre creațiile artistice și societate, încurajează o mai mare conștientizare a diversității expresiilor artistice și scoate în evidență contribuția artiștilor la dezvoltarea durabilă. Este, de asemenea, o bună ocazie de a pune în lumină educația artistică în școli, deoarece cultura poate deschide calea către o educație incluzivă și echitabilă.
Există multe de învățat, de împărtășit și de sărbătorit de Ziua Mondială a Artei, iar UNESCO încurajează pe toată lumea să se implice prin diverse activități, precum dezbateri, conferințe, ateliere, evenimente culturale și prezentări sau expoziții de artă.
“Ziua Mondială a Artei este un memento că arta ne poate uni și ne poate conecta chiar și în cele mai dificile circumstanțe. Într-adevăr, puterea artei de a-i apropia pe oameni, de a inspira, de a vindeca și de a împărtăși, a devenit din ce în ce mai evidentă în timpul conflictelor și crizelor recente, inclusiv COVID-19” ( Audrey Azoulay, director general al UNESCO).
În întreaga lume, oamenii au propriile definiții pentru ceea ce ei consideră a fi artă. Culturi diferite au gusturi și stiluri diferite. Această sărbătoare este folosită ca prilej de promovare a dezvoltării artei, încurajându-i pe oameni să-și facă timp pentru a observa lucrurile frumoase din jurul lor. Arta ne demonstrează cât de asemănători putem fi și, de asemenea, cât de diferiți.
Ziua Mondială a Artei este un prilej minunat pentru a-i face pe oameni să observe frumusețea din jurul lor. Le reamintește să se exprime pe deplin. Cu toții suntem încărcați de emoții și trebuie să ni se permită să ni le exprimăm fără teamă.
***
Istoria artei abundă în povești ciudate și personaje fascinante, ceea ce face dificilă diferența între lumea reală și cea fictivă, mai ales când este vorba despre pictori.
Câteva dintre aceste povești persistă deoarece scot în evidență trăsăturile pe care le atribuim artiștilor: sunt inventivi, nonconformiști și, uneori, puțin ciudați. Cu toate acestea, în multe situații, realitatea este la fel de uimitoare ca și opera de artă pe care o produc.
* Salvador Dali (1904-1989), omul cu cea mai faimoasă mustață din toate timpurile, a condus o mașină plină cu conopidă.
Circulă multe povești nostime despre Salvador Dali și extravaganțele sale. Aproape s-a sufocat în casca de scufundări la adâncime, în timp ce încerca să explice suprarealismul. Dar performanța “cea mai cea”a fost călătoria sa la Paris, la volanul unei mașini pline cu conopidă.
În celebra lucrare “Ceasul care se topește”, Dali s-a inspirat din câteva bucăți de brânză Camembert pe care le-a urmărit în timp ce se topeau la soare.
* Leonardo Da Vinci (1452-1519) a început să picteze “Gioconda” (“Mona Lisa”) în 1504 sau 1505 și a terminat tabloul cu puțin timp înainte de a muri. Artistul era ambidextru - capabil să scrie cu o mână în timp ce picta /desena cu cealaltă. Notele sale personale erau scrise în oglindă, începând din partea dreaptă a paginii spre stânga. Da Vinci era vegetarian și un fervent susținător al drepturilor animalelor.
Unele relatări susțin că i-au trebuit 10 ani pentru a perfecționa buzele Giocondei. Alții critici au avansat ideea că modelul care a pozat pentru Gioconda a fost un bărbat, probabil amantul pictorului. În orice caz, Leonardo a fost un indecis și a regretat adesea că nu a terminat multe dintre lucrările sale.
Datorită numeroaselor mesaje de dragoste pe care le primește, Mona Lisa are, la Luvru, propria ei cutie poștală.
* Andy Warhol ( 1928 - 1987, grafician, fotograf, pictor și realizator de filme american, personalitate a curentului artistic cunoscut ca Pop Art din Statele Unite) păstra, în atelierul său, picioare mumificate, de pe vremea Egiptului Antic. Există o mulțime de povești despre Andy Warhol, inclusiv multe pe care și le-a inventat, mai mult sau mai puțin. Una dintre cele mai interesante este cea a piciorului mumificat. Warhol era un mare “strângător” și obișnuia să-și umple casa cu tot felul de lucruri și să creeze “capsule ale timpului”, pline cu obiecte, printre care s-a descoperit și un picior din Egiptul Antic. Se presupune că l-a achiziționat dintr-o piață de vechituri.
* Gustav Klimt (1862- 1918 ), pictor și decorator austriac, a folosit ca fixativ urina de pisică.
“Sărutul” este, fără îndoială, una dintre cele mai faimoase lucrări din secolului al XX-lea. Ceea ce mai puțini oameni știu, însă, sunt poveștile despre autorul său, Gustav Klimt. Purta “muu-muus” (rochii largi, de origine hawaiană, viu colorate - n. trad.) fără nimic dedesubt, iar atelierul său era invadat de pisici. Obsesia lui pentru pisici l-a determinat să acopere paginile caietului de schițe cu urină de pisică. El credea că era cel mai bun fixativ disponibil. Mirosul era urât, dar, și mai rău - artistul a distrus lucrări care, probabil, ar valora milioane în zilele noastre.
* Pablo Picasso (1881-1973) a fost considerat suspect în furtul “Giocondei” (“Mona Lisa”), în 1911. A fost arestat și interogat după ce a fost denunțat de către prietenul său, Guillaume Apollinaire. Ulterior, a fost achitat și eliberat. Picasso credea că arta este făcută “pentru a spăla praful vieții de zi cu zi din sufletele noastre”.
* Lui Michelangelo (1475-1564) i-au trebuit 4 ani pentru a picta cupola Capelei Sixtine. Michelangelo a realizat această lucrare stând tot timpul în picioare.
* În timpul Renașterii, a fi artist nu era o ocupație potrivită pentru un domn. Deoarece arta implica lucrul cu mâinile, artiștii erau considerați meșteri și li se acorda aceeași poziție socială ca și croitorilor sau cizmarilor.
*Arta a făcut parte din Jocurile Olimpice. Din 1912 până în 1948, arta a făcut parte din concursuri. Arhitectura, literatura, sculptura, muzica și pictura au primit medalii de aur, argint și bronz. Artiștii au fost nevoiți să creeze opere bazate pe spiritul olimpic, în încercarea de a reproduce festivitățile originale grecești.
* Sculpturile romane au fost proiectate cu capete detașabile, astfel încât un cap să poată fi înlocuit cu altul.
* În 1911, după ce Mona Lisa a fost furată de la Luvru, mai mulți oameni au venit să vadă golul rămas pe perete decât cei care veniseră înainte să admire tabloul.
* Cercetătorii spanioli au descoperit că cele mai vechi picturi au fost realizate cu mai bine de 42.000 de ani în urmă.
*În timpul vieții sale, Vincent van Gogh (1853-1890) a vândut doar o lucrare: “Podgorie roșie la Arles”. Lucrarea a fost realizată in noiembrie 1888 și se află la Muzeul Pușkin din Moscova.
* Claude Monet (1840-1926) a fost sfătuit să lucreze ca băcan, nu ca artist.
* În 1961, “Le Bateau” de Henri Matisse (1869-1954) a fost agățat cu susul în jos la Muzeul de Artă Modernă din New York și au trecut aproape două luni înainte ca cineva să fi observat. Este autorul celebrului tablou “La blouse roumaine”.
* Primul creion a fost inventat în Anglia, în 1565.
* Cel mai scump tablou vândut vreodată este “Salvator Mundi” de Leonardo Da Vinci: 450,3 milioane de dolari.
Cuvântul “artă” este derivat din cuvântul latin “ars”, care înseamnă “artă”, “talent” sau “meșteșug”. Cele șapte arte includ: pictura, literatura, muzica, arhitectura, sculptura, teatrul și cinematograful). (surse și foto - pinotspalette.com/naperville/blog/creative-life/pinotspalettenaperville-interesting-art-history-facts; unesco.org/en/days/world-art; nationalday.com, boredpanda.com)
Documentar de ILEANA SANDU
