Când a fost vorba de dat bani clientelei politice, totul a mers pe repede înainte, în două-trei săptămâni guvernanții au sporit lefurile aleșilor locali, pe cale ale funcționarilor, au crescut sumele forfetare ale parlamentarilor, au inventat din pix bonusuri suplimentare pentru bugetarii care lucrează pentru proiectele finanțate din bani europeni. Restul, să aștepte pronia divină! Totul a mers ca pe roate, concomitent cu sporirea fiscalității, prin biruri suplimentare impuse mediului privat.
Pentru indexarea pensiilor, conform legislației în vigoare, guvernanții s-au ciondănit mai bine de o jumătate de an, iar, mai apoi, cu frâna bugetului trasă, doar s-au prefăcut că respectă legea amăgindu-i și fentându-i nepermis pe seniorii acestei țări. Acum, confruntați cu nevoia imperativă de a stopa risipa, devălmășia privilegiilor și gaura neagră ivită, prin iresponsabilitate, în bugetul de stat, s-au poticnit de tot aleșii națiunii.
Iarăși nu găsesc soluțiile necesare. Nu se pot atinge de pensiile speciale ale propriei clientele politice, ar vrea (de ochii lumii) și n-ar vrea să interzică cumulul pensiei speciale cu salariul din sistemul bugetar, nu și-ar extrage politrucii din consiliile de administrație pe care le parazitează la nivelul societăților și agențiilor statului (se căznesc penibil până și să le limiteze propriilor colegi participarea la câte un singur consiliu de administrație), iar, întrucât nu au curajul să impună în sistemul bugetar ca valoarea maximă a unui salariu să nu poată depăși valoarea salariului președintelui României, caută soluții de fentă, susținând, de pildă, că respectivele venituri suplimentare vor fi supraimpozitate.
Toată această mascaradă, această spoială și demagogie politicianistă vădesc cruda realitate, anume că guvernanții se feresc să promoveze vreo reformă reală, de fond, pentru a salva bugetul public și economia, nu-și supără, nici ostilizează colegii de partid. Au nevoie de implicarea și mobilizarea acestora în alegerile și bătăliile electorale grele de anul viitor.
Așadar, simpli cetățeni și bieți români, vom plăti cu toții nota. Pe lângă noi împrumuturi externe la dobânzi enorme, împovărătoare pentru țară și pentru generațiile viitoare, să vă așteptați la o nouă suplimentare a taxelor, a impozitelor, la o creștere a TVA, la impozitarea suplimentară aferentă profitului și dividendelor, la noi dări menite a compensa huzurul politic și prăbușirea gravă a bugetului de stat.
De ce guvernanții își permit să procedeze astfel? Întrucât românul rabdă, îndură și, cuminte, plătește!
Marius Pașcan
