În lipsa unui contract individual de muncă declarat, lucrătorii nu plătesc absolut nimic la stat și nu figurează nicăieri ca angajați, astfel că nu se pot bucura de avantajele și beneficiile unui salariat cu forme legale.
Lucrătorii la negru, nefiind angajați conform legii, nu beneficiază de concediu medical (întrucât nu au niciun stagiu de cotizare), concediu de odihnă și zile libere legale, vechime în muncă (pe baza căreia, angajații pot primi sporuri salariale, iar în lipsa acesteia, lucrătorul la negru va avea o pensie foarte mică).
Spre deosebire de angajații cu forme legale, lucrătorii la negru nu pot avea parte de indemnizație de șomaj (aceasta poate fi acordată numai șomerilor care au cotizat la stat, deci care au avut un contract de muncă declarat), indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă sau de sprijin, indemnizații pentru părinți (concediu de maternitate, pentru creșterea copilului sau pentru îngrijirea copilului bolnav) și stimulent de inserție (valabil numai pentru angajații care se întorc mai repede la muncă din concediul de creștere a copilului), deduceri personale (acordate pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii, în anumite condiții, angajaților cu un salariu brut mai mic și celor care au copii minori sau alte persoane în întreținere), ajutoare de înmormântare sau pentru bolile grave și incurabile.
Pentru că nu achită contribuția pentru sănătate (CASS), lucrătorii la negru nu sunt asigurați la sistemul public de sănătate, nu au asigurare pentru invaliditate sau alte boli, nu pot primi deduceri pentru abonamente de sănătate la clinicile private (angajatorii operează scutirea, iar angajații cu forme legale primesc mai mulți bani la salariu).
Pe lângă beneficiile de mai sus, rezervate numai angajaților, munca nedeclarată presupune și alte dezavantaje, astfel că lucrătorii la negru nu beneficiază de diurne și indemnizația de transport, nu se bucură de servicii turistice sau de tratament acordate de angajatori salariaților în perioada concediilor, nu primesc tichete de masă, nu pot avea acces la credite bancare (câteva criterii importante pe baza cărora băncile acordă credite sunt venitul declarat, vechimea în muncă și calitatea de angajat), nu li se asigură accesul la cursuri gratuite de calificare profesională, nu își pot renegocia salariul (deoarece acesta nu este declarat) și nu pot face parte din sindicate.
Persoanele care lucrează fără forme legale nu beneficiază de protecție socială, nu pot avea acces la credite pentru că nu au un venit salarial dovedit în acte și nu își vor putea ocroti, în instanță, drepturile inerente relațiilor de muncă.
Nu în ultimul rând, prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 de lei la 1.000 de lei, potrivit Codului Muncii. Aceasta este amenda pe care o primește lucrătorul.
Firmele care folosesc muncă la negru riscă amenzi de câte 20.000 de lei pentru fiecare lucrător, dar nu mai mult de 200.000 de lei.
Prin urmare, merită să acceptați munca la negru?! (L.P.)
Lucreția Pop
