Anul acesta, în 25 mai, la 40 de zile după Învierea Domnului, în joia din săptămâna a VI-a, după Paști, Biserica creștină sărbătorește Înălțarea la cer, ultimul mare eveniment din viața și activitatea pământească a Mântuitorului Iisus Hristos.
“S-a înălțat Domnul nostru de la noi la cer, ca să privească din înălțime la noi, precum un părinte la fiii săi, precum păstorul asupra oilor, precum vulturul asupra puilor, precum voievodul asupra oastei sale, ca pe toți să îi vadă și trebuințele tuturor să le cunoască și ajutor să îi dea fiecăruia. Împăratul împăraților adună Biserica Sa, cea care se luptă pe pământ, ca, de la înălțime, să privească la nevoința fiecăruia, pentru ca, celor ce bine se nevoiesc, să le împletească cununi, iar celor ce slăbesc, să le întindă grabnică mână de ajutor. Pe cei căzuți să îi ridice și să îi facă mai puternici asupra potrivnicilor, iar pe cei ce ne prigonesc să îi împiedice” (Cuvânt al Celui dintre Sfinți, Părintelui nostru Dimitrie, mitropolitul Rostovului, la Înălțarea Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos).
Nașterea și Înălțarea reprezintă cele două punți care leagă creatura de Creator, pământul cu cerul, care împacă pe credincios cu Dumnezeu. Dacă prin nașterea din Bethleemul Iudeii, Dumnezeu a coborât pe pământ sub formă umană ca să împace făptura cu Creatorul, prin Înălțarea la cer, în văzul Apostolilor adunați în Betania, s-au deschis credinciosului cerurile, asigurându-i-se posibilitatea desăvârșirii și a mântuirii. Cele două evenimente alcătuiesc axa creștinismului și calea de lumină pe care trebuie să-l și mărturisim pe Hristos, ca Domnul și Stăpânul lumii.
Deși prin Înălțarea Domnului, activitatea Sa pământească lua sfârșit, Iisus a spus Apostolilor chiar în momentul Înălțării: “Iată, Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”. El s-a înălțat pentru a trimite în lume pe Sfântul Duh, așa cum promisese. Acest lucru se va întâmpla zece zile mai târziu, de Rusalii sau Cincizecime, când, prin pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli, aceștia s-au transformat din oameni timizi și simpli în misionari îndrăzneți și pricepuți, care au răspândit cuvântul Evangheliei în toată lumea.
Înălțarea la cer a Mântuitorului nu reprezintă numai un eveniment esențial din viața Sa, ci constituie Înălțarea omului din umilință către ființa liberă creată de Dumnezeu, îndumnezeirea făpturii. Înălțarea Domnului ne întărește credința că Iisus va reveni iarăși, în glorie, așa cum au spus cei doi îngeri, așa cum L-au văzut Sfinții Apostoli înălțându-se și, apoi acoperit de nor - norul din care a vorbit Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, norul care a învăluit pe Iisus și pe cei trei ucenici pe Muntele Taborului, norul pe care va veni Dumnezeu pentru mărirea Sa să judece vii și morții, la sfârșitul veacurilor. (B.V.)
Vasile Bota
(Sursa: Proloagele, Viețile Sfinților și Cuvinte de învățătură)
