Se vorbește tot mai mult de clonarea plantelor, ca tehnologie a perfecțiunii. Deocamdată, la noi, nu se cunoaște cine dețin terenuri în România!? S-a lansat sloganul “Nu ne vindem țara!" Însă, nu se știe exact care este situația terenurilor agricole. Nu se cunoaște ce suprafețe de teren deține statul român, gestionate de ADS și care sunt suprafețele înstrăinate prin vânzare-cumpărare, mai ales la prețuri de speculă și ce suprafețe sunt cultivate de așa-zișii arendași care încasează subvenții de la Statul Român acordate producătorilor agricoli prin APIA.
Actualul ministru al Agriculturii susține “că trebuie rezolvată problema micilor fermieri. Prin programul nostru strategic ne dorim să creăm o clasă de mijloc, familiale să devină competitive. De asemenea, vrem să sprijinim tinerii fermieri să îmbunătățim acest program pentru că rezultatele din trecut au fost zero. În al doilea rând, Camerele Agricole ar putea înlocui foarte multe entități pe care Ministerul Agriculturii le are în teritoriu, iar în timp le-ar prelua atribuțiile.
În al treilea rând, vrem să ne concentrăm pe problema forței de muncă, cu care se confruntă întreaga Europă. Aducerea muncitorilor străini în România este doar o soluție pe termen scurt. Pe termen lung, însă, trebuie să venim cu un plan sustenabil, mai exact revigorarea învățământului agricol. Învățământul dual este o soluție dacă agenții economici care activează în agricultură și industria alimentară vor fi parteneri în sistemul de învățământ. Care ar fi soluția rezolvării problemei terenurilor agricole? În primul rând ar trebui intabulate terenurile statului. Ca să fie operațională legea din 2014 ar trebui să fie toate terenurile cadastrate, iar tranzacțiile permise numai în baza unor extrase CF, notificate la notar. Din 2014 și până la 31 decembrie 2019 au fost înregistrate 766.700 de mii de oferte de vânzare de terenuri agricole situate în extravilan, în suprafață de 830 de mii de hectare.
Bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pe anul 2023 este insuficient, incluzând toate sursele de finanțare (buget de stat, fonduri externe)". Ministrul mai precizează că: “Pactul ecologic este unul ambițios, încă se negociază, însă trebuie compensate eforturile fermierilor pentru măsurile care, exemplu grâul din Ucraina, le afectează competitivitatea". De asemenea, ministrul mai susține că “în programul național strategic, prioritară este zootehnia (chiar dacă nu este susținută de UE), pentru a crește și la noi animalele cu valoare genetică ridicată, să fie competitive cu cele din țările avansate". Ministrul mai arată că “programul național cuprinde și măsuri de sprijin pentru asociere, depozite și prelucrare, pentru că și aici suntem deficitari. Suntem grânarul Europei, dar vindem producții primare pe bani puțini și cumpărăm mâncare și produse procesate pe bani mulți. Acest lucru îl putem rezolva doar dacă facem și depozitare și procesare și vindem și noi produse prelucrate".
Un alt obiectiv al Guvernului este să susțină produsele tradiționale românești recunoscute și protejate de Uniunea Europeană - 14 produse înregistrate la nivel european, până în 2020. Până acum avem șase produse recunoscute la nivel european: Magiunul de prune - Topoloveni - IGP, Salam de Sibiu - IGP, Telemeaua de Ibănești - DOP, Novac afumat din Țara Bârsa - IGP etc. Precum și patru produse în curs de recunoaștere: Cârnații de Pleșcoi, Telemeaua de Sibiu, Cașcavalul de Săveni și Salata de icre de știucă, Scrumbia afumată de Dunăre, Vinul de Însurățel.
Alături de aceste produse, România are recunoscute, după regiunea de unde provin, peste 660 de produse tradiționale atestate, 146 de rețete consacrate și 75 de produse montane care să definească zonele din care provin și care să aducă aminte permanent consumatorului tradițiile locului și calitatea produsului.
De subliniat faptul că, producătorii din România nu se prea grăbesc să-și depună documentația pentru înregistrarea produselor tradiționale, nesocotind avantajele importante pe care le-ar obține. De ce? Pentru că produsele înregistrate în UE devin o atracție importantă pentru turiștii străini și cei români înspre locurile în care se produc. Un alt avantaj, deloc de neglijat, e acela că producătorii pot obține venituri importante și fonduri europene avantajoase și să ușureze procesarea produselor, să le crească calitatea și prin aceasta vânzarea lor pe piață.
Ioan Husar
Este încurajator să vedem un pas timid făcut pentru agricultura viitorului! Inovațiile și tehnologiile noi aduc promisiuni de eficiență sporită și practici sustenabile în acest domeniu vital. Cu perseverență și angajament, putem construi un viitor agricol mai durabil și mai productiv pentru generațiile următoare.