Muzica, sufletul și… împăratul

Distribuie pe:

• “Muzica Sufletului” poate fi interpretată de fiecare în felul său, dar fiecare poate simți muzica într-un anumit fel. În melodia vieții noastre, melodia este întreruptă ici și colo de pauze. În pauză nu există muzică, dar pauza ajută la redarea muzicii. Și noi, fără să ne gândim, credem că melodia s-a terminat. Adesea, Dumnezeu ne trimite un timp de pauză, și realizând o pauză în corul vieții noastre. Poate fi o probă, o frustrare sau un aparent șoc. Ne pare rău că vocea noastră din corul vieții este întreruptă, și că lipsește partea noastră DE muzică, nota următoare. El continuă, marcând ritmul cu aceeași precizie și atinge înălțimea notei următoare ferm, ca și când nu ar fi avut loc vreo întrerupere. Dar... cum e posibil ca maestrul să citească pauza, Dumnezeu urmează un plan în scrierea vieții noastre. Partea noastră trebuie să fie aceia de a învăța melodia și a nu cădea învinși de pauze. Ele nu sunt acolo pentru a fi omise, nici pentru a perturba melodia sau a falsa tonul. Pauza ajută la crearea muzicii. În pauză nu a existat muzică, dar ea servește la continuarea muzicii. Pauza nu durează mult. Compunerea muzicii vieții noastre este un proces lung și obositor. Dumnezeu va marca ritmul pentru noi și cu răbdare ne așteaptă să învățăm lecția.

Ileana Vulpescu (1932-2021), filolog, lexicograf, romancier, traducător

***

• “Sufletul frumos” nu se supune legii, el se supune instanței divine. Omul frumos” nu este vizibil, el nu are imagine, el țâșnește, în aparență, într-un gest mic, iar gestul acela, pentru tine, este izbăvitor și-ți persistă în suflet toată viața ca o icoană. Sufletul nostru nu este limitat în corp. Este indisolubil legat de Dumnezeu.

Dan Puric (1959-) actor, eseist, autor, regizor

***

• “Pe vremea proorocului Ilie s-a întâmplat o grozavă foamete în Samaria. N-a plouat în țară vreme de trei ani și jumătate, pământul crăpase de secetă, copacii se uscaseră și oamenii mureau de foame. Ahab era atunci rege peste Samaria și, văzând prăpădul din jur, s-a hotărât să facă și el ceva. L-a chemat pe mai marele curții Obadia și i-a zis: «Să ieșim prin țară la toate izvoarele de apă, să căutăm locurile de lângă pâraie, poate vom găsi ceva apă și hrană». Bun rege, va socoti cineva. Bun părinte al poporului! El însuși se ostenește și se interesează de soarta supușilor săi… Dar grija regelui nu era pentru oameni, ci pentru… dobitoace. «Să găsim undeva iarbă, ca să hrănim caii, catârii, să nu se prăpădească vitele» (III Regi cap. 18. vers. 5). Ce situație dureroasă!… Atâția oamenii mureau de foame, iar regele se interesa de cai, catâri și vite! Astfel se comportă mulți oameni fără suflet astăzi. Cu sufletul rece și hain nu se gândesc la binele aproapelui și la ...mântuirea sufletelor lor”. Cei ce au urechi de auzit să audă.

P.S. Ieremia cap. 9. vers. 3-4: “Păziți-vă fiecare de prietenul vostru și nu vă încredeți în niciunul din frații voștri, că fiecare frate pune piedică celuilalt și fiecare prieten împrăștie clevetiri. Ca un arc își încordează limbile lor pentru minciună și se întăresc pe pământ prin nedreptate, că trec de la rău la mai rău și pe Mine nu mă cunosc, zice Domnul”

Cu dragoste creștină,

părintele Ilie Sărmășanul

Lasă un comentariu