Monumentul Holocaustului din Târgu Mureș, un monument din bronz, inaugurat în data de 4 mai 2003, care înfățișează o familie de evrei - adulți și copii -, fiecare dintre personajele sculptate transmițând frică și disperare, a fost realizat de sculptorul Márton Izsák (1913-2004), cel care și-a pierdut mama și alte 24 de rude apropiate în lagărele morții de la Auschwitz, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Márton Izsák s-a născut în data de 12 aprilie 1913, în Gălăuțaș, județul Harghita, și a decedat în 1 februarie 2004, la Târgu Mureș, fiind primul evreu întors acasă după de-Al Doilea Război Mondial, după ce a făcut parte, timp de doi ani, dintr-un detașament de muncă inclusiv în Siberia.
Datorită muncii sale de artist, dar mai ales pentru faptul că a contribuit decisiv la înființarea Liceului de Artă la Târgu Mureș, în timpul reformei învățământului din 1948, în condițiile în care au fost aprobate doar cinci astfel de instituții la nivel național, în anul 2001, Márton Izsák a fost declarat Cetățean de Onoare al municipiului.
Sculptorul a relatat într-un amplu interviu acordat Fundației Centropa, în anul 2002, cum a reușit să convingă Ministerul Artelor să înființeze Școala de artă la Târgu Mureș, alături de cele de la București, Iași, Baia Mare și Cluj-Napoca.
Drama lui a fost că în această Școală de artă, al cărei director a fost în perioada 1949-1974, nu a fost niciun copil evreu, după cum relata, deoarece, “după Al Doilea Război Mondial, aproape că nu au existat copii evrei. Aproape sută la sută dintre copiii evrei au fost uciși la Auschwitz”.
Și aceasta pentru că, în 1944, în lunile mai-iunie, 7.700 de evrei din Târgu Mureș și împrejurimi au fost deportați, din care 5.993 nu s-au mai întors.
“Majoritatea au fost copii, din care 343 copii, care neîmplinind 15 ani ca să le permită să fie trimiși în lagărele de muncă, au fost trimiși la gazare”, a explicat, pentru AGERPRES, liderul comunității evreiești din Târgu Mureș, Vasile Dub.
Când a izbucnit Al Doilea Război Mondial, sculptorul spune că a venit acasă de la București, la Târgu Mureș, iar în 1942, era deja în detașamentele de muncă, unde a activat doi ani.
În același timp, pe frontul din Ucraina, fratele său mai mic a fost prins și luat prizonier. Evreii au fost dezbrăcați de uniforme și au fost duși la muncă, iar Márton Izsák a ajuns în Siberia, unde a prestat tot felul de activități - defrișări, reparații de drumuri, poduri și a tăiat lemne timp de doi ani, apoi a reușit să fugă acasă, întâmpinând multe dificultăți.
Márton Izsák a fost primul evreu care a venit la Târgu Mureș și nu a mai găsit nicio rudă, deși primise asigurări că cei ce au slujit armata în prima linie vor fi scutiți de deportare, la fel și rudele lor.
“În ciuda tuturor acestor lucruri, mi-au deportat mama și sora mea mai mică și întreaga familie. Douăzeci și cinci dintre rudele apropiate au murit. Mama mea avea 54 de ani. I-au adunat pe evrei, i-au dus la fabrica de cărămidă și i-au deportat de acolo. (...) În deportare, toți din familia soției mele (Rozália Sidler - n.r.) au pierit, doar fratele ei a supraviețuit. Ea a scăpat din întâmplare. (...) Nu eram căsătoriți atunci, doar o curtam. Era la Auschwitz, apoi nu știu în ce oraș a ajuns, unde lucra într-o fabrică de avioane împreună cu sora mea. Când germanii au văzut că sunt probleme, că rușii sunt aproape, au fugit înapoi în Germania, iar ei, muncitorii deportați, au fost și ei alungați. Au rămas pe proprietatea unui latifundiar german și au lucrat aproximativ cincisprezece dintre ei. (...) Apoi deportații care lucrau pe moșie au venit acasă, inclusiv soția mea. Dar soția mea nu mi-a spus prea multe despre acestea, iar eu nu am întrebat mare lucru. Dar le spunea mereu povești elevilor săi'', a arătat Márton Izsák în interviul din anul 2002.
Márton Izsák a spus că, după cel de-Al Doilea Război Mondial, atmosfera publică în Târgu Mureș era la fel ca înainte de război, doar că nu existau evrei. Și asta pentru că foarte puțini s-au mai întors acasă după deportare, iar o parte a celor care au supraviețuit au preferat să plece în Israel.
După ce a revenit la Târgu Mureș în noiembrie 1944, a plecat la București, nemaigăsind pe nimeni dintre cei dragi, și a locuit acolo până când soția sa a venit acasă, în 1945. Ulterior, soția sa s-a înscris la Facultatea de Filologie la Cluj și a absolvit la specializarea engleză-franceză-rusă, predând apoi la Colegiul Reformat, la Facultatea de Medicină și la Colegiul de Actorie din Târgu Mureș.
În propunerea formulată de Comunitatea Evreiască pentru acordarea titlului de Cetățean de Onoare al municipiului Târgu Mureș, din 2001, se arată că una dintre principalele sale opere, Monumentul Holocaustului, “este o vibrantă evocare a sorții tragice a părinților și copiilor noștri, cât și a tragediei tuturor evreilor din Holocaust”.
“Macheta statuii, capodoperă creată de maestrul Izsák Márton în 1955 din ghips, se află la loc de cinste în Muzeul de Artă, iar o copie, de asemenea din ghips, veghează asupra sălii mortuare a cimitirului evreiesc din strada Verii (din Târgu Mureș - n.r.). (...) A început studiile în comuna natală Gălăuțaș, apoi la Târgu Mureș și Budapesta, unde a învățat sculptura la Institutul de artă. Începând din 1933, își prezintă lucrările în diferite expoziții. A avut expoziții cu succes la București, Târgu Mureș, Ciuc, Sfântu Gheorghe și în alte orașe, sculpturile lui puteau fi văzute la New York, Budapesta, Veneția, Viena, St. Petersburg (Ermitage), Praga, Helsinki, Atena, Berlin, Ankara, Sofia, Tel Aviv, Varșovia, Belgrad și Moscova. Lucrările lui sunt păstrate la Muzeul de Artă din București, Târgu Mureș, Arad, Constanța, Oradea, Craiova, Tulcea, Cluj, Sfântu Gheorghe și în alte muzee județene”, se preciza în propunerea Comunității Evreiești.
Sculpturile și lucrările lui Márton Izsák decorează o serie de orașe, precum Budapesta, Târgu Mureș, Sfântu Gheorghe, iar statuia sa denumită “Deportații”, amplasată în orașul Dej în 1947, este primul monument al evreilor deportați din țară și cel mai vechi din Europa.
Cât despre Monumentul Holocaustului din Târgu Mureș, acesta a stârnit o serie de controverse după moartea artistului. Soclul monumentului de la Târgu Mureș a fost restaurat în anul 2013, ocazie cu care a fost amplasată o placă de marmură neagră pe care se regăsește inscripția `Amintește-ți de Holocaust' în limbile engleză și idiș, renunțându-se, la cererea comunității evreiești, la inscripția referitoare la faptul că atrocitățile au fost comise de `guvernul fascist maghiar' care conducea Ardealul de Nord în 1944.
Márton Izsák este, de asemenea, coautorul, alături de István Csorvássy, a două dintre cele mai reprezentative statui din Târgu Mureș - Monumentul celor doi Bolyai, amplasat în Piața Bolyai, și Soldatul Necunoscut, situat în Piața Victoriei, dar și statuia lui Stalin îi poartă amprenta, realizată în 1955, care decora cândva orașul, dar care a dispărut fără urmă în 1962. Márton Izsák a început să facă artă încă din copilărie, împreună cu un prieten, prima sa lucrare fiind un cap sculptat din ipsos, după care a modelat capul bunicului său, apoi un baston pentru tatăl său.
În acea perioadă, un artist din Pesta, Géza Rózsa, a fost invitat la fabrica de mobilă “Székely és Réti” din Târgu Mureș și a fost angajat ca maestru pentru a-i învăța pe copii să sculpteze mobilă. Géza Rózsa a rămas în jur de doi ani în Târgu Mureș și a predat sculptura unor copii, printre care se afla și Márton Izsák, pe care l-a remarcat și a recomandat familiei să îl lase să studieze această artă.
Astfel, Márton Izsák, după cum el însuși a relatat, a studiat la Târgu Mureș, apoi la Budapesta, unde s-a înscris la Școala de Arte Aplicate. A terminat liceul la Budapesta și și-a continuat studiile universitare tot acolo, unde a studiat cu artiști renumiți, precum Imre Simay - sculptor, pictor, grafician - cu Lajos Mátrai și cu Géza Rózsa.
“Prima mea lucrare adevărată, pe care am făcut-o când eram încă student la Budapesta, a fost teza de diplomă, care a fost expusă în parcul Colegiului de Educație Fizică de acolo. Înfățișează un atlet care se odihnește, o figură în mărime naturală”, a menționat Márton Izsák, în interviul acordat Fundației Centropa.
După ce a absolvit facultatea, s-a întors la Târgu Mureș la sfârșitul anilor 1930, unde a organizat o expoziție, în 1938, la magazinul de mobilă din oraș.
După acea primă expoziție, viața sa artistică s-a manifestat constant între Târgu Mureș și București, excepție făcând perioada petrecută în detașamentul de muncă. AGERPRES (autor Dorin Matilș, foto Dorina Matiș și Comunitatea evreiască Târgu Mureș)
