În drum spre Bozioru am oprit la o degustare de vinuri din Odobești, la Crama Dobrău pe care v-o recomandăm cu drag, proprietara, doamna Lenuța,fiind deosebit de ospitaliera cu noi și foarte povestelnică. Ne-a oferit câteva informații despre afacerea cu care se ocupă, am cumpărat și pentru noi niște vin, și am plecat mai departe spre Pâclele Mari, la Vulcanii Noroioși.
Până la Vulcanii Noroioși, în localitatea Andreiașu de Jos te poți bucura de Rezervația Focul Viu, unde vei vedea vestitele flăcări care ies din pământ. Este un fenomen natural datorat emanației de gaze naturale care ies la suprafață prin fisurile scoarței terestre formând flăcări ce ard, aprinse de razele solare. Conform legendei locale, Focul Viu s-a născut în urma confruntărilor dintre un balaur cu mai multe capete și Munteanul cel Viteaz. Balaurul făcea prăpăd prin satul Terca, aruncând pe nări flăcări arzătoare, singurul care a îndrăznit să îl înfrunte fiind bravul nostru fecior din sat. După o luptă care a durat două nopți și două zile, acesta a reușit să reteze capetele balaurului care au căzut care-ncotro, acesta fiind motivul pentru care ies flăcări din loc în loc prin crăpăturile pământului pârjolit.
Tot spre Vulcanii Noroioși vei putea vizita Muzeul Alexandru Vlahuță, marele scriitor român cunoscut mai ales pentru cartea sa ,,România Pitoreasca”, Muzeul Satului de pe Valea Salciei sau dacă cobori puțin spre Terca vei putea vizita Muzeul ,,7 locuri de poveste”, Casa pictată tradițional, amândouă în zona Lopătari.
Un loc unde nu am ajuns însă la care îmi promit să revin este zona comunei Mânzălești cu Platoul Meledic (unde vei putea vedea Versanții de Sare, Peștera S6 - una din cele mai importante cavități de sare din lume și în același timp cea mai lungă peșteră de sare din Europa și a doua din lume, având o lungime de 1258 m, fiind descoperită în anul 1980 de către Ica Giurciu și Gabriel Silvășanu; Grunjul de la Mânzălești, Muzeul “Timpul Omului”, Ruinele Cetății Menedic.
Vulcanii Noroioși îi puteți întâlni în Subcarpații de Curbură, la Berca, la Pâclele Mari sau la Pâclele Mici, însă noi am ales să îi vizităm pe cei de la Pâclele Mari, drumul fiind mai bun, iar vulcanii mai extinși. Vulcanii noroioși reprezintă o zonă de interes geologic datorită celor două cratere aflate pe platou, de interes floristic( datorită plantelor ce se dezvoltă în mediu sărat) și faunistic( pentru existența diferitelor mamifere, reptile și amfibieni). Noroiul care erupe este un amestec de apă, argilă, gaz metan și petrol, având o consisență mai vâscoasă. La mică distanță de Pâcle, se află localitatea Beciu, unde vei putea vizita și Fierbătorile, diferența fiind că aici se formează lacuri de noroi care bolborosesc neîncetat, cu mai mult lichid, neputând să creeze conuri. În trecut se credea, conform legendelor, că pâclele sunt create de balauri, iar fierbătorile de căpcăuni.
Tot în drum spre vulcani, vei da de localitatea Pleșcoi, cunoscută pentru carnații de Pleșcoi, delicatesă culinară inventată de haiducii din zona Buzăului.
Ajunși în zona Bozioru, ne-am abătut spre Ulmet, localitate cunoscută datorita existenței trovantilor. Aceștia sunt cimentări locale în masa nisipurilor legate prin ciment carbonatic datorita apelor calcaroase, din această cauză fiind cunoscuți ca pietre care cresc, mărindu-și dimensiunile în timp. Secreția neuniformă a nisipurilor duce la diferite forme ale acestora, primind forme bizare. Tendința lor este de creștere este spontană, din centru către periferie, cu o rată de depunere care poate atinge 4-5 cm în 1200 ani.
Tot în zonă, la doar aproximativ 10 km de Buzioru, te poți abate la Muzeul Chihlimbarului, acest zăcământ fiind exploatat, prelucrat și colecționat de săteni încă din cele mai vechi timpuri, însă începând cu anul 1972 s-a propus realizarea unui muzeu dedicat acestei rășine și astfel a fost inaugurat în iunie 1980.
A treia zi am dedicate-o peșterilor rupestre din zona Bozioru, Munții Buzăului, amplasat în locuri puțin accesibile publicului larg, studiate și cercetate încă din anul 1971 de către Alexandru Odobescu, recunoscut ca un pasionat arheolog. În călătoriile sale arheologice, Alexandru Odobescu a fost însoțit de pictorul elvetian Henri Trenk, care a prezentat locuințele rupestre într-un album de relevee și acuarele. Prima așezare rupestră vizitată de noi a fost Peștera lui Dinonisie Torcătorul, sat Nucu, comuna Bozioru, situată pe un pinten stâncos în Piatra Peșterii, fiind accesibilă doar din latura sudică, unde se găsesc scările care duc spre intrarea în peșteră. De la înălțimea ferestrelor se poate vedea întreaga Vale a Bordeiului până în culmea Tocitorilor și Vârful Hoților. Se consideră că peștera a folosit și ca punct de observație, având amenajări auxiliare de lemn, fiind astfel locuită în două epoci istorice distincte: sec II d. Cr și reamenajată în feudalism. Sub lutuiala de pe pereți se disting punctele erodate de fragmente de inscripții( nume) cu litere chilirice și anul 7304 (1796), o cruce cu raze, câteva desene ilizibile, inciziile unor cruci cu capetele brațelor lășite de tip latin.
Următoarea peșteră, care mi-a plăcut în mod special, dându-mi impresia că urma să pătrund într-un templu misterios, a fost Peștera lui Iosif, pe versantul sudic aparținând Masivului Crucea Spătarului, poziționată la baza unei stânci cu formă piramidală înclinată. La exterior, deasupra ferestrei și a ușii sunt săpate două arce frânte, puse sub influența arhitecturii gotice, însă explicația e doar de ordin practic, aceste incizii în arc frânt ajutând la captarea apelor din ploi pentru protejarea intrărilor. Deasupra ușii, se poate observa un desen incizat al unui pește, cu capul în jos, simbol paleocreștin pentru secolele III-IV d. Cr.
Am plecat mai departe spre Agatonul Nou, unde se mai păstrează parțial patru încăperi, trei aparținând unei foste biserici, iar a patra unei chili, și pare a fi una din cele mai vechi, deoarece în zona ferestrei apare însemnat anul 1524; apoi am ajuns la Agatonul Vechi (Dărămătura), fiind afectat de seisme. Agatonul Vechi se prezintă sub forma de dărâmături pe un pinten stâncos mărginit de o prăpastie.
Am urcat mai departe și am ajuns la Crucea Spătarului, numită și Crucea lui Agaton, o cruce masivă din piatră ridicată în vârful muntelui, despre care se spune că boierul și-ar fi îngropat în zonă și averea si ar exista și un blestem asupra comorii îngropate, unii plătind cu viața încercând să o găsească. După ce ne-am bucurat sufletele privind spre panorama de pe Vârful Țurțudui (Țurțudău), am plecat înapoi spre satul Nucu, mini circuitul nostru întinzându-se pe aproximativ 8 km cu diferență de nivel de aproximativ 500 m. Vârful Țurțudui se găsește la altitudinea de 1000 m, iar legenda spune că este de fapt o piramidă megalitică realizata de oameni uriași care ar fi trăit aici cu mult timp în urmă, având o vechime de 24.000 ani și ca ar ascunde comori antice. Se crede, de asemenea, că în trecut a existat un obelisc care ar fi fost un portal spre un alt univers.
Întorcându-ne spre Târgu Mureș, am ținut Valea Buzăului, bucurându-ne de frumusețea peisajului, lăsând în urmă Munții Siriu, Munții Întorsurii și Depresiunea Întorsura Buzăului. Astfel, am văzut lacul de acumulare Siriu, aflat pe teritoriul comunei Siriu, format în urma construcției barajului Siriu și a hidrocentralei Nehoiașu din perioada 1982- 1994. Tot pe raza localității Siriu se află și Lacul Vulturilor, un lac periglaciar, care s-a format prin acțiunea gelivației și a nivației, situat la altitudinea de 1420 m, având o suprafață de 0.5 ha, te poți astfel abate să faci o drumeție să îl admiri.
Și astfel visul nostru a prins viață. Acasă ne-am întors mai bucuroși, mai liberi sufletește și mult mai bogați, dar nu că am fi găsit comoara de la Crucea Spătarului, ci datorită faptului ca aceste călătorii te înalță sufletește, te îmbogățesc spiritual, își redau optimismul în caz ca îl mai pierzi pe drum, te fac sa iubești și mai mult ceea ce te înconjoară și te fac să respecți ceea ce iubești, adică frumoasa noastră natură.
Smaranda TOMA, Școala Gimnazială “Emil Drăgan”, Ungheni
(Surse: Călătorie personală, Vestigiile rupestre din Munții Buzăului, Ștefan Chițu, Ilie Mândricel, Dan Scoroșanu, Constanța Tănase, Vasile Drâmbocianu, Dumitru Nica, Corneliu Stefan, Venera Tudose, Vasile Boroneanț, Ed. Editgraph, Buzău, 2022 - Ediție îngrijită de Vlad- Ionuț Musceleanu, http://apmvn.anpm.ro/arii-naturale-protejate-de-interes-national/asset-publisher/3N0LCSrYrj6u/content/rezervatia-naturala-tisita, https://wildcarpathiaadventure.ro/obiective-turistice/rezer vatia-naturala-groapa-cu-pini/, https://holidayandtrips.com/varful-turtudui-misterul-piramidei-antice/?lang=ro)
