În zilele de 15 și 16 august, anul Domnului 2023, de ziua “Adormirii Maicii Domnului” și “Moartea Brâncovenilor”, la Mănăstirea Sf. Mina de pe Dealul Comoara din orașul Sărmașu, a avut loc o reuniune culturală în cinstea celor mai sus amintiți, sub denumirea: “ISTORIE și CREDINȚĂ”. Mărețul eveniment a început cu Sf. Liturghie, oficiată de părintele iconom stavrofor Ocneanu Ioan din parohia Sărmășel Gară și subsemnatul. Evocarea evenimentului a fost făcută de către: profesorul, teologul și scriitorul Neacșu Costel, Părintele Ocneanu Ioan și subsemnatul. În cadrul programului religios și istoric și-au adus aportul: corul mănăstirii, condus de doamna profesoară Bucur Mioara, cântăreața de pricesne, Sărac Tereza, eleva Morar Cosmina, “octogenara” Baciu Maria și îngerașul de 5 anișori, Mureșan Maria Damiana, în frumoasele noastre costume tradiționale locale. După oficierea Sf. Liturghii am înconjurat Sf. Mănăstire cu mulțimea de buni credincioși prezentă, în cântec bisericesc, care ne-a înălțat sufletește și ne-a făcut pentru câteva momente să simțim că viața în Hristos și cu Hristos poate să fie frumoasă și fericită. La bustul martirului Sfânt Constantin Brâncoveanu, în cânt și rugăciune ne-am adus aportul de mulțumire și respect pentru toți înaintașii demni ai Neamului Românesc, dar și pentru cei 60 de bravi români care sunt reprezentați prin tot atâtea busturi ridicate la Mănăstirea nostră dragă și de suflet românesc. Ei, eroii neamului, ne reamintesc că nu sunt morți, că trăiesc cu noi și prin noi, și că “tot ce-i românesc nu piere și nici nu va pieri”. În colaborare cu Parohia Ortodoxă Sărmașu-Mănăstirea Sf. Mina a fost Asociația “Graiul Câmpiei” al cărei președinte este doamna Pop Aurica, dimpreună cu moderatorul, doamna directoare Dinuca Burean. Agapa frățească organizată de doamnele Liliana, Mihaela, Gabriela, dimpreună cu soții Florin, Vasile și Florin, care poartă și cununa anului la Sfânta noastră mănăstire, ne-au adus un plus de bucurie trupească după cele sufletești, dar ne-au și întărit credința că numai uniți în dragoste de Dumnezeu, Neam și Țară putem învinge vicisitudinile vieții și că vom fi demni urmași marilor noștri martiri, eroi și cărturari. Mulțumiri pentru o zi de neuitat Bunului Dumnezeu, tuturor credincioșilor, reprezentanților asociației “Graiul Câmpiei”, și nu în ultimul rând, părintelui paroh, dr. prof. dirijor, Camară Daniel, pentru înțelegere și colaborare.
Motto: “Împărate! Averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea creștină nu mă las! În ea m-am născut și am trăit, în ea vreau să mor. Pământul țării mele l-am umplut cu biserici creștinești și acum, la bătrânețe, să mă închin în geamiile voastre turcești? Nu, Împărate! Moșia mi-am apărat, credință mi-am păzit. În credință mea vreau să închid ochii, eu și feciorii mei”.
Domnitorul Constantin Brâncoveanu a trăit în perioada 1654-1714 și a domnit între anii 1688-1714, când a fost mazilit de către turci în ziua de 15 august, de marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului. A fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română în anul 1992, împreună cu cei patru copii: Constantin, ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ienachie. Capetele lor au fost purtate de turci pe străzile orașului, în vârful sulițelor, iar trupurile lor au fost aruncate în apele Bosforului. Niște pescari creștini le-au găsit trupurile și le-au îngropat în mănăstirea din Insula Halki. Doamna Maria și cele 7 fiice, ginerii și nepoții au fost închiși într-o cetate din Asia Mică, de unde, după 2 ani, s-au întors în țară. În anul 1720, doamna Maria a reușit să aducă în ascuns rămășițele pământești ale soțului martir, pe care le-a îngropat în Biserica Sf. Gheorghe Nou din București. Deasupra mormântului există o candelă care arde permanent, cu o inscripție care consemnează aceste lucruri. Domnitorul Constantin Brâncoveanul rămâne în istorie ca și ctitor de biserici alături de ștefan cel Mare și Matei Basarab. A ridicat bisericile din Potlogi și Mogoșoaia. A zidit mănăstirea Hurezi din județul Vâlcea, Sf. Ioan cel Nou, Sf. Sava și Sf. Gheorghe din București, mănăstirea de la Sâmbăta de Sus și bisericile din Făgăraș și Ocna Sibiului, Mănăstirea de la Surpatele și Polovraci. A ridicat o biserică în Ismail, dincolo de Prut, o mănăstire-Sf. Pavel în Muntele Athos și o biserică în cartierul Galata din Instanbul. Toate bisericile ortodoxe din Balcani și Orientul Apropiat au fost ajutate cu bani, veșminte, obiecte de cult, cărți în limbile folosite la cult. A înființat mai multe tipografii iar perioada lui a fost una de înflorire din punct de vedere religios, cultural și artistic prin stilul său numit “brâncovenesc”. A domnit 26 de ani, ani, care au fost de înflorire din toate punctele de valoare. Sub el s-a tipărit Biblia de la București în anul 1688, prima ediție în limba română, și alte 80 de cărți de slujbă, de teologie, de zidire sufletească, în limbile română, slavă, greacă și arabă. Peste toate aceste mari realizări are un merit de necontestat în istoria patriei: Nu s-a lepădat de credința ortodoxă, primind mai degrabă moartea împreună cu cei 4 copii și sfetnicul Ienachie. Iată scrisoarea care atestă moartea martirică a acestora:
Plenipotențiarul venețian la Țarigrad, Andreea Memmo, a fost de față, în dimineața lui 15 august 1714, la scena execuției lui Constantin Brâncoveanu Vodă și a membrilor familiei sale, uciși din porunca sultanului Ahmed al III-lea. În scrisoarea sa către dogele Veneției, plenipotențiarul său raportează astfel: “Execelență, Duminică, 15 august, de dimineață s-a tăiat capul bătrânului principe al Valahiei, tuturor fiilor lui și unui boier care-i era vistier. Iată cum s-a făcut: Încă de dimineață, sultanul Ahmet se puse într-un caic împărătesc (luntre turcească ușoară) și veni la seraiul zis «Foișorul lui Jalikiosc», pe canalul Mării Negre, în fața căruia era o mică piață unde l-au adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieți ai lui și pe vistierul Văcărescu, i-au pus în genunchi unul lângă altul, la oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap și sultanul întâi i-a mustrat, făcându-i haini. Apoi le deteră voie a face o scurtă rugăciune.
Înainte de a se ridica securea asupra capului lor, au fost întrebați de vor să se facă turci și atunci vor fi iertați. Glasul cel înăbușit al bătrânului Brâncoveanu răsună și zise înspăimântat: «Fiii mei, iată, toate avuțiile și tot ce am avut am pierdut. Să nu ne pierdem încă și sufletele! Stați tari și bărbătește, dragii mei, și nu băgați în seamă moartea trupului. Priviți la Hristos Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici nu vă clătinați din credința cea pravoslasnică, pentru viața și lumea aceasta»“.
La aceste cuvinte, Ahmet se făcu ca un leu turbat și porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea și capul marelui vistier Enachie Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi se începu cu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridică securea la capul feciorului celui mai tânăr al domnului Mateiaș, de numai 12 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copilaș, văzând atâta sânge de la frații lui și de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte. Însă părintele său, Domnul Brâncoveanu, al cărui cap căzu la urmă, dojenindu-l pe fiul său îi zise: “Din sângele nostru n-a fost nimeni care să-și lepede credința, mai bine să mori în legea creștinească, decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câțiva ani mai mult pe pământ”.
Copilașul ascultă și, ridicând capul, cu glas îngeresc zise gâdelui: «VREAU SĂ MOR CREșTIN, LOVEșTE!» La urmă îl uciseseră și pe Brâncoveanu. O, Doamne! O, Doamne! Pana-mi tremură când vă scriu, Excelență, ceea ce am văzut. Mă întreb: Putut-a fi de față cineva și să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaș, tânăr tinerel, rostogolindu-se pe jos, lângă capul părintelui său, care se apropiase de al copilului... părând a-l îmbrățișa. Gâdele, stropit de sângele creștinesc, face un salut sultanului Ahmet și se retrage. Sultanul, însoțit de plenipotențiarii Germaniei, Austriei, Rusiei, Angliei, se ridică să plece. Văzându-mă cu ochii înlăcrimați, sultanul spuse că regretă acum ceea ce a săvârșit”.
Preot Arsenie Boca - “Omul, zidire de mare preț”
P.S. Constantine Brâncovene, / Nu-mi grăi vorbe viclene, / De ți-e milă de copii / și de vrei ca să mai fii / Lasă legea creștinească / și te dă-n legea turcească. // Facă Dumnezeu ce-o vrea, / Chiar pe toți de ne-ați tăia / Nu mă las de leghea mea! “. (Baladă populară).
Cu dragoste de Dumnezeu, Neam și Patrie, preot ortodox român,
Ilie Bucur Sărmășanul
