Nu este bine să ne jucăm cu focul. Economiile la buget nu se fac din cultură și cercetare, aceste două domenii având nevoie de sprijin din partea statului, de mecenați și de donatori, nu de restrângeri. Atentatele la siguranța cercetării și a culturii au dus la decăderea unor națiuni și la vulnerabilizarea unor state.
Academia reunește spiritul național românesc și ca reprezentare teritorială a provinciilor istorice. Avem, de exemplu, trei institute de istorie (“Nicolae Iorga” la București, “George Barițiu” la Cluj și “Alexandru D. Xenopol” la Iași) nu ca să încurcăm lucrurile și să risipim cercetarea, ci fiindcă așa se cuvine: istoria națională se studiază bine oriunde, dar istoria Transilvaniei “curge” cel mai bine la Cluj, a Moldovei la Iași (pentru că acolo sunt principalele surse, iar istoria se scrie din surse) etc. Dacă le unim pe toate, din spirit de economie și facem un singur institut la București, ce realizăm? O centralizare păguboasă, fără niciun rost. Din păcate, își face loc tot mai mult ideea greșită a coordonării întregii cercetări dintr-un centru, fapt petrecut și sub comunism, cu urmări catastrofale.
Academia Română are cele mai multe institute de cercetare fundamentală, teoretică.
În ce fel să facem noi tehnologii, invenții și inovații palpabile, pe care să le brevetăm? Cum să planificăm o descoperire în fizică și chimie? De când e lumea, cercetarea de acest fel se face fără “planificare” de descoperiri.
Clasificarea institutelor după numărul de cercetători și angajați este o eroare fatală.
Ne-am străduit de vreo trei decenii să externalizăm mai ales în domeniile științelor sociale anumite laturi ale activității, încât avem institute și centre cu câte 15-20 de cercetători (posturi) cu performanțe, cât și alte institute cu câte 100 de oameni. Adică plătim de la buget posturi puține, dar atragem spre noi cercetări și creații gratuite, ale unor personalități care vin spre temele noastre pentru prestigiul și valoarea Academiei, nu pentru salariu. Academia găzduiește și institute și centre de creație, nu doar de cercetare. Creația cum o vom măsura? Cum o vom cuantifica?
Acad. IOAN-AUREL POP
Președintele Academiei Române
(facebook.com/AcademiaRomana.RomanianAcademy/)
