Desigur, stimați cititori, un asemenea titlu nu putea să nu fie circumscris situației prezente - postdecembriste - în care se află societatea românească, astfel că semnul exclamării devine emblematic într-un asemenea context. Tragediile în serie din această vară, cu victime umane și distrugeri materiale, cum este cea produsă de explozia de la Crevedia, nu au nevoie de prea multe explicații, mai important este să fie evidențiate cauzele care au condus la această stare degradantă a societății, prin toate structurile și disfuncțiile resimțite la nivelul acestora. Aceste disfuncții de la nivel instituțional, coroborate cu disoluția autorității statului, care reclamă întărirea autorității instituțiilor statului, au condus la concluzia prezidențială privind “statul eșuat”, cu toate concluziile desprinse din această evaluare a Președintelui țării (ignorant, sfidător și lipsit de empatie față de poporul român), care a rostit acest adevăr axiomatic! Mi-ar place să cred că reflecțiile mele asupra acestei stări de criză generalizată a societății românești prezente și a cauzelor care au condus în timp la această entropie - degradare socială, societatea însăși fiind considerată o societate entropică - destructurantă care “agonizează” (M. Cărtărescu), sunt și ecoul gândurilor și cuvintelor dumneavoastră nerostite, a stărilor, sentimentelor reprobabile și atitudinilor față de clasa politică. O asemenea situație nu poate decât să ne îngrijoreze pe toți, întrucât într-un timp nu prea îndepărtat, ele se vor face resimțite cu mult mai acut decât în prezent! Fără să exagerez, putem considera că România se află pe o bombă socială cu efect întârziat, care și-a făcut prezența prin tragediile binecunoscute, demonstrând încă o dată, dacă mai era nevoie, lipsa de interes și indolența a celor care ne conduc față de oamenii de rând, pe prim plan stând intersele personale și tendința de căpătuială a acestora.
Nimeni nu poate să mai creadă că ceea ce se întâmplă în prezent este rodul exclusiv al întâmplării și al neprevăzutului, și nici că această stare în care se află societatea românească nu este circumscrisă unui registru cauzal, premeditat atât dinăuntru, cât și dinafară! În mod evident, la această stare concură mai multe cauze din trecut și prezent, iar ceea ce se întâmplă în prezent nu este nici pe departe un fapt izolat, supus unei analize cazuistice, ci a devenit un fenomen social cu mai multe fațete, față de care ar trebui să răspundă cei care au asemenea răspunderi și responsabilități. Lipsa răspunderii și a legislației mult prea permisive față de unele evenimente de acest gen este vizibilă și în ceea ce putem considera ca a fi sindromul “Azilelor groazei”, prin care se evidențiază degradarea umană a celor care speculează starea vulnerabilă a unor persoane marginalizate social, grație dezinteresului și a lipsei de răspundere a unor autorități care se fac responsabile pentru aceste tragedii, în conivență cu patronii acestora. Toate aceste disfuncționalități au condus la această stare haotică a societății, demonstrând o altă particularitate a societății românești, aceea de a fi considerată o societate anomică, cu legi inadecvate, nerespectate și mult prea permisive sub raport coercitiv - sancționator, pentru unii, și mult prea aspre pentru alții, creând acel sentiment de frustrare socială, inegalitate și lipsă de dreptate socială, astfel că în România există două societăți paralele!
O altă trăsătură a societății românești, care a contribuit la acest lanț cauzal și la efectele produse, este aceea a faptului că societatea românească prezentă este o societate enclavizată - endogrupată, adică fărămițată în fel de fel de grupuri de interse (partide politice, grupuri infracționale și de crimă organizată etc.) și grupuri de presiune (sindicate, clanuri și alte structuri specifice statului oligarhic în care predomină relațiile informale de tip mafiot), ceea ce a condus la creșterea inerției sociale - pasivitate și scepticim, în antiteză cu scăderea coeziunii și a solidarității sociale, afectând unitatea de interse din partea membrilor societății, prin adâncirea polarizării sociale. Asemenea încrengături mafiote au condus la creșterea fenomenului corupției mari și politice, astfel că principiul care stă la baza guvernării este interesul personal și de grup, și nu competența celor care vremelnic au condus și conduc destinele țării.
Astfel, în România domnește și domină anarhia, instabilitatea, nesiguranța și dezordinea socială, și nu stabilitatea, securitatea individului și ordinea socială, specifice statului democratic, conducând la ceea ce sociologii denumesc a fi societatea distopică, ca derivat al cuvântului grecesc distopic, compus din prefixul dis - în și substantivul topos - loc, însemnând în loc de ceva pozitiv, să fie înlocuit cu ceva negativ, astfel că în contextul actual, în locul faptelor, fenomenelor și proceselor socale pozitive - constructive și funcționale, cum trebuia să se întîmple în această perioadă, predomină reversul acestora, fiind resimțite disfuncțiile sociale și criza sistemică, manifestate printr-o asemenea degradare socială și umană, pe fondul economiei falimentare, ceea ce a condus la această stare socială de sărăcie endemică, mai ales în mediul rural și la populația vârstnică. Monopolizarea societății de către factorul politic și a structurilor de forță a condus la cancerizarea și cangrenizarea societății, erupțiile fiind vizibile prin aceste tragedii, care pot fi considerate simboluri ale indiferenței, dezinteresului, clientelismului politic și, nu în ultimă instanță, a incompetenței celor care dețin asemenea funcții de conducere, față de care noi, cetățenii, prin spiritul civic și critic scăzut, acceptăm dezastrul în care ne aflăm! Ceea ce s-a întâmplat este doar vârful aisbergului, care oricând poate deveni manifestă, cu consecințe imprevizibile! Așa cum am mai subliniat, s-a ajuns la o asemenea stare de degradare socială și umană, evidențiindu-se faptul că noi, cetățenii, am devenit doar un mijloc în angrenajul social, și nu un scop!
Dr. Ioan Jude, sociolog
