În 14 septembrie, creștinii ortodocși și catolici prăznuiesc Înălțarea Sfintei Cruci, în amintirea jertfei Mântuitorului Iisus Hristos prin răstignire pe lemnul crucii pentru distrugerea vrajbei dintre oameni, însemnând o perspectivă de iubire și îmblânzire a vrăjmașilor, de lichidare a urii și neorânduielii sociale. Crucea, semnul biruinței împotriva morții în zilele noastre, stă ascunsă pentru mulți creștini care omoară alți creștini nevinovați. Chiar și în practica medicală, semnul Crucii este semnul curățeniei, vindecării și salvării omului. De la Sfântul Vasile cel Mare, care a fost și el medic și fondatorul primelor spitale, crucea a fost pusă pe hainele medicilor și surorilor medicale. Împăratul Constantin cel Mare, în anul 312, înainte de victoria asupra lui Maxențiu, a văzut pe cer semnul Sfintei Cruci cu o inscripție de foc: “Prin acest semn vei învinge!” Și a învins. Atunci pe steagurile oștirilor romane a apărut Crucea, ca semn al biruinței și păcii.
Mama Împăratului Constantin, Elena, de origine daco-romană, după Edictul de la Milano din 313, când s-a dat libertate creștinilor, a săpat pe Golgota și s-a rugat fierbinte Mântuitorului Iisus Histos ca să-i descopere lemnul Crucii. După multă trudă s-a găsit locul și lemnul Crucii. Împărăteasa Elena și Patriarhul Ierusalimului, Macarie, împreună cu credincioșii și preoții, au fost martori la vindecarea bolnavilor care se atingeau de Sfânta Cruce, iar o tânără fată moartă, când au atins-o de Crucea Domnului, îndată a înviat. În anul 327, la 14 septembrie, Sfânta Cruce a fost dusă în cetate, unde s-a construit o biserică în cinstea ei și, de atunci, Praznicul Înălțării Sfintei Cruci a trecut în cinstirea tuturor credincioșilor până astăzi.
Pentru noi, creștinii de azi, Crucea noastră nu este alta decât Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită. Iar invitația: “Oricine voiește să vină după mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” presupune că ne-o asumăm și o facem a noastră prin alipirea de ea, prin faptul că viața noastră se lasă modelată, transformată de Hristos, de puterea Jerfei și a Învierii Lui. (B.V.)
