La circa 70 de km. depărtare de Târgu-Mureș, în sensul de mers spre orașul Toplița, pe Valea Mureșului, în defileul Deda-Toplița, în zona Sălard, dacă treci podul de peste Mureș, care se află pe partea dreaptă, după numai câțiva kilometri ajungi la Pensiunea “Denisa”. Situată într-un decor de vis, într-o zonă montană, primul lucru care-ți “sare în ochi” este liniștea deplină! Din când în când, este adevărat, se mai aude ciripitul păsărelelor și, desigur, susurul apei din pârâul care curge în apropierea pensiunii. Câteva frunze ruginii căzute pe jos ne aduc aminte că toamna tocmai a început. Voleibaliștii noștri nu au poposit pentru prima dată aici. Ei au mai fost la Pensiunea “Denisa” și în urmă cu 4 ani, iar acum au revenit, pentru câteva zile, semn că le-a plăcut foarte mult zona. Proprietarul pensiunii, Florin Dascălu, un fost voleibalist târgumureșean, s-a străduit ca oaspeții să se simtă cât mai bine. Dintre voleibaliștii români, medaliați la Jocurile Olimpice și/sau Campionatul European, au răspuns prezent: Dan Gârleanu, Günther Enescu, Mircea Tutovan, Vasile Mășcășan, Teofil Chiș și Adrian Arbuzov, precum și foștii voleibaliști divizionari A Doru Grigore și Dan Nistor. Au mai fost prezenți pilotul clujean Ciacoi Luca și semnatarul acestor rânduri, A.R. Într-un cadru de povești, la un pahar, două de vin s-au depănat amintiri și s-au trecut în revistă, se putea altfel?, ultimele rezultate ale echipei naționale de volei masculin a României. Să nu uit de degustarea de vinuri de la Batoș, de la crama “Liliac”, care a fost pe placul invitaților, cu o varietate mare de vinuri. În context, mi-am amintit de definița dată vinului bun de maestrul metaforelor, Fănuș Neagu: “Să fie alb, sec, rece, mult și gratis”! Spre aducere aminte. La nivel de echipă națională, singura medalie olimpică este cea obținută în anul 1980, la Moscova, de o generație formată din voleibaliști super talentați, sub conducerea antrenorului Nicolae Sotir, lotul fiind format atunci din cei 2 nominalizați mai sus, Gârleanu și Günther Enescu, plus Nicolae Pop, Laurențiu Dumănoiu, Sorin Macavei, Corneliu Chifu, Viorel Manole, Florin Mina și Corneliu Oros, Constantin Stere, Marius Căta Chițiga și Nicolae Stoian. La Campionatul Mondial de Volei, generația anilor `50-`60 a obținut ultimele rezultate notabile: două medalii de argint, în 1956 și 1966, și două de bronz, în 1960 și 1962! La “Europene”, la masculin am avut ultimele calificări în 2019 și 2023! Băieții s-au bucurat de recenta victorie a echipei României, din Israel, de la Campionatul European, după ce a întrecut campioana olimpică, echipa Franței! A mai fost și victoria contra Croației, 3-2, în optimi! Cândva, mai precis în 1963, să nu uităm, România a fost campioană europeană la volei masculin, la București, în componența N. Bărbuță, M. Grigorovici, E. Derzei, D. Plocon, I. Szöcs, G. Ferariu, M. Chezan, C. Ganciu, W. Schreiber, H. Nicolau, A. Drăgan, M. Coste, antrenori Nicolae Sotir și Ștefan Roman! În palmaresul echipei mai există două medalii de argint, în 1955 și 1958, și două de bronz, în 1971 și 1977, după ce a învins Ungaria cu 3-0, la Helsinki, în Finlanda, în componența: Tutovan, Udișteanu, Dumănoiu, Țerbea, Chifu, Arbuzov, Macavei, Chiș, Gârleanu, Mășcășan, Ionescu, Pop, antrenori George Eremia și Constantin Bengeanu. Ca iubitor al sportului, al voleiului în mod special, m-am simțit un privilegiat petrecându-mi timpul, nu mult, doar câteva zile, printre atâtea valori ale voleiului românesc. Cu respect, prieteni! Și mulțumiri! Câteva impresii: MIRCEA TUTOVAN (locul V la J.O. de la München din 1972, dublu medaliat cu bronz la C.E. în 1971 și 1977, 10 titluri naționale cu Dinamo, câștigător al Cupei Cupelor și al Cupei Campionilor Europeni în 1982, a făcut parte din primul 6 al “Europenelor” din 1977): “Un singur cuvânt ne aduce mereu împreună, PRIETENIA. Chiar dacă uneori am fost adversari pe terenul de volei, după partide eram prieteni buni. Relațiile acestea au rămas peste ani, dovadă și întâlnirile noastre. Sperăm să ne revedem cât mai des”. VASILE MĂȘCĂȘAN (medaliat cu bronz la C.E. din 1977): “Pentru mine este o mare bucurie să-mi întâlnesc foștii colegi, prilej pentru noi să ne reamintim de cele mai frumoase momente petrecute pe terenurile de sport. Vorba aceea, cât timp ne întâlnim înseamnă că suntem sănătoși”! DAN GÂRLEANU (medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice din anul 1980 și la C.E. din 1977): “Întâlnirile noastre ne duc cu gândul la tinerețe, perioadă în care România a realizat niște performanțe deosebite. Atunci am fost CINEVA în volei, lucru de care suntem tare mândri”! Auzită la ceas de... seară de la un povestitor cu har, Günther Enescu: “În 1979 am fost cu Dinamo București în Belgia, la turnel final al “Cupei Cupelor” (pe care Dinamo l-a și câștigat!). Pentru că meciurile s-au transmis la televizor, ne-a însoțit și Cristian Țopescu. Într-o dimineață, împreună cu Tutovan am ieșit la o țigară. Când ne-a văzut, C. Țopescu ni s-a adresat în limba franceză: Comment ca va (Ce mai faci?), iar Tutu i-a răspuns: -Păi, domn` Țopescu, dvs. nu știți?, Coman este portarul naționalei de fotbal al României, iar Sava este și el un jucător... -Tutovane, l-a completat Țopescu, eu te-am întrebat “Comment ca va”?...
Aurel Rațiu
