În opinia psihologilor, minciuna este o afirmație contrazisă de experiență și de observație, oferită de o persoană în mod premeditat sau spontan, prin denaturarea totală sau parțială a adevărului sau prin argumentarea selectivă a faptelor.
De regulă, a minți este o acțiune spontană folosită pentru a produce confuzie, false speranțe sau pentru a crea o anumită stare socială favorabilă mincinosului, însă există și minciuni premeditate, considerate a fi de neiertat și devastatoare.
Pentru a înțelege mai bine motivele pentru care oamenii mint, Sharon Johnson, profesor emerit la Universitatea Oregon (SUA), citat de doc.ro, a împărțit minciuna în patru culori diferite.
Minciuna albă sau nevinovată - În acest model, minciunile albe sau nevinovate pot avea o motivație altruistă, pentru că urmărim mai întâi să îi ajutăm pe ceilalți, chiar și plătind un preț pentru încărcarea propriei conștiințe.
Totuși, prin acest tip de minciună, obținem și un beneficiu, prin faptul că ne simțim bine în legătură cu acțiunile noastre și prin modul în care alții ne laudă sau ne mulțumesc pentru altruismul nostru.
Minciuna gri - Majoritatea minciunilor pe care le spunem sunt minciuni gri. Ele sunt spuse parțial pentru a-i ajuta pe ceilalți și parțial pentru a ne ajuta pe noi înșine. Acestea pot varia în nuanța de gri, în funcție de echilibrul dintre ajutor și rău.
De exemplu, putem minți pentru a ajuta un prieten să iasă din necazuri, apoi să obținem un beneficiu reciproc, prin recunoștința pe care o primim.
Minciuna neagră - Simplu și dureros, dar minciunile negre sunt legate de egoism. Spunem minciuni negre atunci când ceilalți nu câștigă nimic și singurul scop este fie să ne scoatem din necazuri (reducând răul împotriva noastră), fie să câștigăm ceva pe care ni-l dorim (sporind beneficiile pentru noi înșine).
De cele mai multe ori, cei care spun minciuni negre nu câștigă mare lucru, însă produc daune grave altora.
Minciuna roșie - Minciunile roșii sunt despre răutate și răzbunare. Sunt conduse de motivul de a face rău altora, chiar și în detrimentul rănirii pe sine. Când suntem supărați pe alții (poate din cauza unei lupte îndelungate sau pentru că simțim că ne-au nedreptățit în vreun fel), simțim un sentiment de trădare și astfel căutăm dreptate retributivă, fără să ne gândim la consecințe. (L.P.)
Lucreția Pop
(Sursa foto: depositphotos.com)
