Instituită de Organizația Mondială a Turismului din cadrul ONU, Ziua Mondială a Turismului marchează începutul sezonului turistic în emisfera sudică și încheierea celui din emisfera nordică.
Se așteaptă ca turismul să crească cu o rată de trei procente pe an până în 2030, evoluție atribuită mai multor motive, cum ar fi creșterea clasei de mijloc în întreaga lume și reducerea prețului transportului, în special al celui aerian. În pofida provocărilor - precum pandemii, dezastre naturale și crize economice mondiale -, sectorul turistic a cunoscut o creștere neîntreruptă.
Istoria turismului se împletește cu istoria omului și cu dorința lui de cunoaștere.
Se poate spune că turismul datează din Antichitate, când regii se străduiau să protejeze drumurile și să construiască popasuri pentru călători.
În jurul anului 450 î.Hr., Herodot descria Egiptul după inundațiile provocate de revărsarea Nilului: el notează că orașele au fost transformate în insule și oamenii au fost nevoiți să se deplaseze cu ajutorul bărcilor; la vremea aceea, cei care călătoreau pe uscat o făceau, în general, pe jos sau călare pe catâri sau pe măgari. Acolo unde era imposibil de construit drumuri, se foloseau cămile și dromaderi.
În Evul Mediu, călătoriile au devenit și mai importante, din motive religioase: budismul, islamul și creștinismul aveau tradiții de pelerinaj care necesitau parcurgerea unor distanțe mari, în scop spiritual.
În secolul al XV-lea, navigatorii europeni au deschis rutele care au dus la mari descoperiri geografice, punând în contact civilizații de la un capăt la altul al globului.
Dincolo de descoperirile geografice, istoria ne arată că, la început, “turiștii” proveneau din familii bogate și călătoreau doar din motive de studiu, fiind adesea însoțiți de slujitorii lor: originea conceptului modern de turism o putem urmări încă din secolul al XVII-lea, când tinerii nobili din țările din vestul și nordul Europei făceau “Marele Tur”: o călătorie de-a lungul și de-a latul Europei (de obicei, în Franța, Germania, Italia și Grecia) cu scopul principal de a dobândi cunoștințe despre istorie, artă și moștenire culturală era văzută ca “un mod perfect de a fi educat”.
Ceea ce astăzi se numește turism, adică o călătorie organizată și în masă, are o dată de origine certă și un inventator anume: la 5 iulie 1841, englezul Thomas Cook, profitând de noile posibilități oferite de tren, a organizat o călătorie de 11 mile, de la de Leicester la Loughborough: au participat 570 de persoane, iar succesul a fost atât de mare încât l-a convins pe Cook să organizeze pachete turistice din ce în ce mai complexe, punând bazele industriei turistice moderne. După numai zece ani, cu ocazia primei Expoziții Universale, Thomas Cook a organizat o altă călătorie la care a atras 150.000 de clienți.
Odată cu industrializarea, turismul a devenit accesibil pentru tot mai mulți oameni, dar erau încă puțini cei care își puteau permite să călătorească în scop recreativ.
S-a descoperit, curând, că turismul era o sursă importantă de venituri. Mai mult, a adus bani, prin impozitarea serviciilor legate de turism - dacă ne gândim numai la taxele turistice sau taxele de aeroport -, precum și indirect, prin încasările prestatorilor de servicii.
Sectorul turismului a suferit o recesiune în anii 1970, în principal din cauza crizei energetice, ceea ce a dus la scăderea costurilor și a prețurilor. Atunci a apărut turismul de masă. Călătoria a trecut de la a fi ceva doar pentru un grup exclusivist la a deveni o activitate de agrement, la îndemâna multor oameni.
În România, primele activități turistice organizate datează din a doua parte a secolului la XIX-lea, când au apărut o serie de asociații, societăți și cluburi de turism care desfășurau activitate turistică pe unele arii geografice, căutând sa atragă turiști din toate păturile sociale și care sponsorizau amenajarea unor obiective turistice (cabane, trasee etc.).
O pagină memorabilă din istoria turismului a rămas cea înscrisă de Badea Cârțan (1849-1911), drumețul ardelean din satul Cârța, care a trecut de nenumărate ori Carpații cu sacul plin de cărți românești, pe la Vama Cucului, de la București spre Țara Sibiului și Țara Brașovului.
Pe lângă multitudinea de călători și cărturari români ce au cutreierat Carpații, descriindu-i cu măiestrie în opere literare, primii adevărați cercetători și naratori ai frumuseților acestor locuri au fost francezii J.A. Vaillant și Em. De Martonne, care aveau să tipărească la Paris, pe la 1844, impresii de călătorie de pe Valea Prahovei și din Bucegi, cu detalii utile despre locuri, oameni și obiceiuri, relatate deosebit de frumos și cu admirație pentru cele văzute.
Ulterior, a apărut și în spațiul autohton, literatura turistică, de voiaj/ călătorie, cum
era intitulată pe la începuturi, având reprezentanți de seamă: Dinicu Golescu, Alexandru Pelimon, Ion Codru - Drăgușanu, Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu, Mihai Eminescu și mulți alții.
Nume celebre aveau să contribuie la dezvoltarea turismului la începutul secolului XX, cum ar fi: Regina Maria, Bucura Dumbravă (Fanny Seculici), Regele Ferdinand I al României, Nestor Urechia, Mihai Haret, Al. Tzigara Samurcaș și Take Ionescu, om politic și de cultură, turist neobosit, ce a susținut cu bani proprii construcția unor poteci, marcaje și refugii turistice.
D'ale turismului
* Italia are o fântână publică de vin gratis. În orășelul Ortona din Italia există o fântână cu vin gratuit pentru public, în principal pentru a-i servi pe cei care călătoresc pe Camino di San Tommaso. O fântână similară este și în Piața San Marco din Veneția, dar funcționează numai o dată pe an, în perioada carnavalului. În schimb, cea din Ortona este deschisă pe tot parcursul anului și, deși crama nu dezvăluie tipul specific de vin care curge prin fântână, părerile călătorilor sunt pozitive.
* 60% din lacurile de pe Pământ se află în Canada. Numărul de lacuri din Canada este mai mare decât restul lacurilor de pe planetă la un loc! Cel mai mare lac din Canada este Great Bear Lake, care se întinde pe o suprafață de 31.153 kmp și ajunge până la 435 de metri adâncime.
* 600 de oameni lucrează zilnic la Turnul Eiffel
La cel mai faimos turn din lume, se pare că lucrul nu se termină niciodată. Turnul Eiffel este locul de muncă zilnic pentru 600 de parizieni, ceea ce îl face nu numai una dintre cele mai mari atracții turistice din întreaga lume, ci și una dintre cele mai mari afaceri generatoare de locuri de muncă din industria turismului francez.
* Diferența de fus orar (jet lag) se simte mai tare când oamenii călătoresc de la vest la est. Știința a demonstrat că diferența de fus orar se simte mai pregnant când oamenii călătoresc de la vest la est: ceasul nostru intern are un ciclu natural de moduri de somn/trezire care este puțin mai lung de 24 de ore. Călătoriile de la vest la est scurtează ziua, în timp ce călătoriile de la est la vest o lungesc, facilitând adaptarea creierului.
* Forța Marelui Zid Chinezesc provine din pastă de orez. Muncitorii au construit porțiunile din timpul dinastiei Ming ale Marelui Zid dintr-un amestec de pastă de făină de orez lipicios și var stins - ingredientul standard pentru mortarul folosit la asamblarea cărămizilor. Mortarul de orez lipicios a legat cărămizile atât de strâns încât în multe locuri, nici în ziua de azi nu cresc buruieni.
* Cea mai plăcută parte a călătoriei este, de fapt, faza de planificare și pregătire
Un studiu din 2010 a descoperit că nu vacanța, în sine, te face neapărat mai fericit, ci simpla anticipare a timpului liber și a modului în care plănuiești să-l petreci.
Tema de anul acesta al Zilei Mondiale a Turismului este “Turismul și investițiile verzi”, manifestarea fiind găzduită de Four Seasons Hotel, Riyadh, Arabia Saudită.
(Surse: unwto.org/world-tourism-day-2023; europeana.eu; invrancea.ro; idaic.it/storia-del-turismo; travel-blue.com/magazine; foto - pixabay.com)
Documentar de ILEANA SANDU
