În munca de valorificare de pe pozițiile marxist-leniniste a gândirii economice progresiste din trecutul poporului nostru, de multă atenție se bucură din partea cercetătorilor bogata literatură economică din secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, valorificarea literaturii economice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea este încă într-o etapă de început, editarea textelor economice fiind concretizată în apariția unui singur volum referitor la Moldova și Țara Românească; pentru Transilvania, o astfel de culegere de texte e doar în curs de pregătire.
În cunoașterea gândirii economice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, un rol de prim ordin revine cercetării presei - și cu atât mai mult periodicului economic - ca o parte însemnată a literaturii economice în această perioadă, atât în Transilvania, cât și în România de peste Carpați.
În această ordine de idei, folosind un material documentar necercetat încă, lucrarea de față își propune să facă o primă prezentare a revistei Economul (1873-1880) și să dezvăluie ideile economice promovate de acest prim periodic economic al românilor din Transilvania.
Prezentul articol, de altfel, constituie un capitol dintr-o lucrare mai vastă privind activitatea și ideile economice ale argonomului și publicistului blajan, prof. Ștefan Pop.
***
Dacă un astfel de ziar apare în Transilvania doar în anul 1873 nu înseamnă că anterior au lipsit unele încercări în acest sens. Apariția și dezvoltarea relațiilor capitaliste în economie implică răspândirea de noi cunoștințe economice. Încă din timpul lui Iosif al II-lea, manuale școlare și broșuri, traduse din franceză sau germană în limbile naționale din imperiu, popularizau între țărani cultura bumbacului, sfeclei de zahăr, creșterea viermilor de mătase, îmbrățișarea meseriilor etc. Reprezentanți ai școlii ardelene prelucrează și încep tipărirea unor astfel de cărți în limba română. Acum s-a ivit și la români prima inițiativă de a scoate un ziar economic. Ea aparține lui Ioan Molnar-Piuariu. El a încercat, în 1785, să scoată un ziar de economie rurală intitulat: Foaie română pentru econom, cunoscut în documentele oficiale sub titlul Wallachische Zeitung für den Landmann. Această primă încercare nu a reușit din lipsă de fonduri și susținători, dat fiind numărul infim de știutori de carte între țărani.
Încercările au continuat, dar presa română din Transilvania și-a creat un edificiu solid abia prin apariția Gazetei de Transilvania și a Foii pentru minte, inimă și literatură, în anul 1838. Acestea tratează în special probleme politice și culturale, dar în Gazeta G. Bariț, rezerva chestiunilor economice cuprindea o serie de articole, mai ales cu privire la importanța lucrării raționale a pământului și a introducerii cuceririlor științei în practica agricolă. Problemele economice au ocupat un spațiu mai mare în coloanele Gazetei, în perioada regimului dualist.
În timpul revoluției din 1848-1849 se constată, ca o tendință a epocii, intensificarea preocupărilor presei pentru problemele economice și social-politice. Timotei Cipariu editează la Blaj, în lunile mai-octombrie 1848, învățătorul poporului, adresat țărănimii și destinat problemelor culturale ale satului, dar publică în coloanele sale și multe sfaturi practice pentru economi. În coloanele ziarului Democrația, editat la Budapesta sub îndrumarea lui Bălcescu, de către Sigismund Pop, în iunie 1849, este tratată, pe lângă problemele politice, și “ceva economie rurală.”
În urma înfrângerii revoluției din 1848-1849, restricțiile impuse presei naționale românești fac ca problema apariției unui ziar economic să nu fie rezolvată mult timp, deși dezvoltarea relațiilor capitaliste impunea cu o forță sporită necesitatea existenței unei prese economice corespunzătoare. Burghezia săsească și cea maghiară aveau deja ziare care se ocupeau de problemele economice. Astfel “Asociația agricultorilor maghiari din Transilvania” susținea organul periodic de economie rurală Erdélyi Gazda (Agricultorul ardelean), iar Hetilap (Foaia săptămânală) trata probleme economice din diverse ramuri. Burghezia săsească edita la Sibiu ziarul Blätter für Handel und Gewerbe in Siehenbürgen. “Când toate națiunile conlocuitoare - scria Ștefan Pop - și-au organele lor economice, ar fi trist ca numai nouă ne-ar lipsi aceasta”.
De asemenea, în Moldova și Țara Românească (mai apoi România), prin foile editate de Mihail Kogălniceanu (Foaia sătească), de Ion Ionescu de la Brad (Jurnal de agricultură - 1 august 1857-59 și Țăranul român 1861-63) și P. S. Aurelian (Agronomia 1861-63) etc., și mai ales prin redactarea la București a Analelor economice (1861-64) și a Analelor statistice (1860-69), de către tânărul ardelean D. Pop Marțian, se puseseră bazele unei serioase publicistici de caracter economic. Ea își găsește expresia îndeosebi în apariția, la 15 februarie 1873, la București, a periodicului Economia națională sub redacția Iui P. S. Aurelian și G. Ștefănescu.
Foile economice din România circulau și peste munți, cu toate restricțiile impuse de regimul din Transilvania. Ele însă nu se difuzau decât pe o mică parte din teritoriul Transilvaniei și nu reflectau problemele ei specifice. Era necesară, deci, scoaterea unui ziar economic în fața căruia stăteau două sarcini:
a) să promoveze progresul economic popularizând noul în toate ramurile economice, în special în ramura în care activa majoritatea populației românești;
b) să apere interesele economice ale populației românești împotriva politicii economice a statului austro-ungar, consemnată de pactul dualist.
Mulți reprezentanți ai burgheziei române și-au dat seama de această necesitate, dar cel care a venit în întâmpinarea ei a fost Ștefan Pop. Apariția revistei Economul a răspuns în felul acesta unei necesități sociale.
Economul apare bilunar, la Blaj, timp de opt ani, între 1/13 ianuarie 1873 și 1/13 martie 1880, sub titlul Economulu. Organu périodicu pentru toți ramii de economia, industria și comerciu.
Este editat în quarto, de mărimea 32/34.
La numai câteva luni, Economul apare cu un supliment, Foaia scolastică - organ pedagogic al școlilor românești.
Tipărirea Economului și a Foii scolastice era executată, la început, de Tipografia seminarului arhidiecezan din Blaj, până în 1874, când începe să fie imprimat la Sibiu, în atelierele lui S. Filtsch (W. Krafft).
Cu problemele financiare ale revistei se ocupa profesorul Ioan Micu Moldovanu din Blaj. Deși cheltuielile de editare erau mari, Ștefan Pop, dorind ca foaia să poată fi citită de cât mai mulți conaționali, a fixat un modest “preț de prenumerațiune”.
Difuzarea periodicului se făcea prin persoane particulare, ce primeau un abonament gratuit pentru înscrierea a 8-10 abonați.
Ștefan Pop a pornit cu mult entuziasm la redactarea foii sale economice, dar greutățile materiale au fost o piedică însemnată în calea apariției regulate a revistei, în special la început, când numărul abonaților a fost foarte mic. Dar, la numai două luni după ce primele numere sunt cunoscute cititorilor români, abonamentele “au început a curge mai des”, ca urmare a interesului stârnit de conținutul și orientarea noii reviste românești.
(Va urma)
TEODOR PAVEL
