Între primii colaboratori ai revistei “Transilvania”, de la a cărei apariție se împlinesc o sută de ani, poate fi remarcată, chiar din 1868, prezența tânărului profesor și inginer agronom din Blaj, Ștefan Pop. Deși activitatea ziaristică nu epuizează sfera multiplelor preocupări ale entuziastului cărturar patriot, și nici nu-l situează alături de cei mai prodigioși și reprezentativi publiciști ai vremii sale, personalitatea lui efervescentă s-a impus însă prin tenacitatea și constanța cu care a promovat, prin intermediul cuvântului tipărit, necesitatea progresului economic și ridicarea bunăstării materiale și spirituale a românilor din Transilvania, în anii regimului dualist. Adăugind la acestea și faptul că de numele său este legată apariția primului periodic economic al românilor transilvăneni, moment de seamă în istoria presei românești, considerăm a nu fi lipsită de interes o sumară prezentare a activității sale pe tărâmul publicisticii.
Născut într-unul din satele de pe Câmpia transilvăneană, în anul 1845, Ștefan Pop își termină strălucit studiile primare și apoi cele liceale la Tg. Mureș, Dumbrăveni și Blaj, după care, făcând dovada unor aptitudini intelectuale deosebite, beneficiază de sprijinul material al “Astirei” pentru a-și continua pregătirea în străinătate. Plecat pentru câțiva ani în Boemia, dobândește calificarea de profesor în pedagogie la renumitul “Pedagogiu superior” din Praga și aceea de inginer agronom la institutul de specialitate din Kolsafska. Întors în țară ca specialist de vastă cultură și cu o temeinică pregătire agronomică și de pedagogie, proaspătul absolvent își începe în 1866 fructuoasa carieră didactică la noua preparandie din Blaj. Aici depune strădanii neobosite, luptându-se cu greutăți de tot felul pentru a asigura însăși existența tinerei școli românești. Chiar de pe acum se remarcă efortul său de a orienta școala spre problemele practice impuse de cerințele progresului în toate domeniile vieții sociale și economice. La insistențele sale repetate, predarea cunoștințelor de științe naturale și agronomie dobândesc un rol de prim ordin în instruirea viitorilor învățători, iar “economia rurală” este introdusă din 1875 ca disciplină obligatorie în Seminarul teologic blăjan. Cu același zel și abnegație, Ștefan Pop își va continua activitatea de la catedră și la București, după ce, devenit persoană indezirabilă în ochii autorităților austro-ungare, a trebuit să-și caute salvarea refugiindu-se peste Carpați. Urmare a prestigiului câștigat în anii de rodnică activitate didactică și publicistică, a fost numit profesor la catedrele unor școli cu renume din capitala României independente, bibliotecar al Ministerului Domeniilor Statului, iar la vârsta de 44 de ani preia, pentru puțin timp, până la moartea sa prematură, conducerea Școlii superioare de agronomie din Herestrău, urmându-i în această funcție renumitului economist P.S. Aurelian.
Activitatea didactică a profesorului blăjan, mult mai bogată decât este schițată ea aici, se completează fericit cu acea latură dominantă a preocupărilor sale ce atestă o contribuție valoroasă la dezvoltarea literaturii economice și pedagogice românești: activitatea publicistică. Scrierile și publicațiile lui Ștefan Pop, axate în general pe chestiunile economice și pedagogice, au la bază observația atentă și competenta cunoaștere a realităților economico-sociale și culturale de pe ambele versante ale Carpaților.
Dezvoltarea capitalismului în Transilvania și România în deceniile de după revoluția de la 1848, pe calea prusacă, lentă și anevoioasă, dădea naștere unor complicate probleme social-economice în lumea satului. Ele sunt agravate, în condițiile regimului dualist, de oprimarea națională a populației majoritare românești din Transilvania. Orientarea progresistă, uneori burghezo-democratică, a intelectualității române din Transilvania, între care și St. Pop, în lupta pentru afirmarea drepturilor politice și naționale ale poporului român, cât și situația creată în raporturile de proprietate funciară și asuprire națională, făcea ca această categorie de intelectuali apropiați de masele țărănești să trateze problemele satului transilvănean din punctul de vedere al țărănimii mici și mijlocii.
Consecvent acestei orientări, St. Pop, alături de ceilalți agronomi transilvăneni grupați în jurul secției de științe naturale a “Astrei”, a militat prin scrisul său pentru sprijinirea și îndrumarea gospodăriilor țărănești în practicarea unei agriculturi intensive, raționale și pentru ridicarea culturală a satului. Pe această temă, o suită de articole sunt publicate în revista “Transilvania”, “Gazeta Transilvaniei”, “Foaia pentru minte, inimă și literatură”, în “Familia” lui Vulcan etc.
Încă din 1868, în coloanele “Transilvaniei”, St. Pop semnează mai multe articole destinate țărănimii și intelectualității rurale sub titlul comun de “Epistole agronomice”. Apelul vibrant adresat acesteia din urmă prin articolul “Economia națională”, apărut în numărul 5 din 15 februarie 1868 al revistei “Transilvania”, reprezintă un veritabil program manifest în acest sens. Producția materială reprezintă factorul prim al progresului general al oricărei națiuni. De aceea, considera el, eforturile tuturor forțelor națiunii române trebuie canalizate în această direcție. Ca agronom, St. Pop își propunea “a descoperi unele lucruri practice și raționale pentru agricultorul nostru român, sau mai bine zicând, pentru cea mai mare parte a poporului, care se ocupă cu agricultura. Mă voi încerca a descrie în coloanele acestei foi (“Transilvania” n.n.) căile pe care înaintând ar putea deveni poporul român la o stare materială bună și înfloritoare, folosindu-și fiecare corporațiune puterea sa proprie spre prosperarea și înaintarea economiei naționale”. Introducerea tehnicii avansate și a sistemelor moderne de lucrare a pământului cu folosirea intensă a mașinilor și a îngrășămintelor, ridicarea școlilor de agronomie și răspândirea cunoștințelor agrotehnice la sate, credit modern, ferme model și reuniuni economice erau dezideratele formulate și constituiau conținutul principal și constant al scrierilor și publicațiilor sale în presa vremii.
În realizarea unui astfel de program, Șt. Pop a conlucrat strâns cu cei mai de seamă intelectuali și fruntași politici ai românilor din Transilvania. Corespondența sa cu G. Barițiu este edificatoare în această privință, iar sprijinul lui I.M. Moldovan și T. Cipariu a fost hotărâtor în editarea periodicului “Economul” cu suplimentul didactico-pedagogic “Foaia scolastică”, toate destinate aceleiași cauze.
(Va urma)
Teodor Pavel
