Hipnoza este cunoscută pe scară largă pentru spectacolele de scenă în care participanții sunt puși să ia parte la situații jenante. Cu toate acestea, ceea ce puțini oameni par să știe este că hipnoza reală are prea puțin de-a face cu divertismentul.
De fapt, hipnoterapeuții profesioniști îi ajută pe oameni să renunțe la fumat, să piardă în greutate, să își controleze anxietatea și chiar să gestioneze durerea. În cursul acestui articol trecem în revistă 12 curiozități despre hipnoză, detalii care nu numai că vor risipi unele dintre miturile care înconjoară acest subiect, ci îi vor lăsa pe mulți oameni surprinși.
Oricât de amuzantă ar fi hipnoza de scenă, ea are prea puțin de-a face cu hipnoza clinică, aceasta din urmă fiind o formă recunoscută de terapie care îi ajută pe oameni să depășească diverse afecțiuni prin tehnici de relaxarea minții și sugestii strategice.
Contrar credinței populare, hipnotismul este o stare naturală a minții, nu o formă de somn. Din acest motiv, în timpul unei consultații la un hipnoterapeut, pacienții pot să rămână treji în timpul hipnozei și să își păstreze controlul deplin asupra acțiunilor lor.
Hipnoza poate ajuta la gestionarea durerii. În practică, aceasta elimină experiența emoțională a durerii, permițând în același timp persoanei să aibă experiențe senzoriale. În acest fel, atingerea poate fi simțită, dar senzația reală de durere nu este recunoscută ca atare de creier.
Unele femei urmează chiar cursuri de hipnoză prenatală în timp ce se pregătesc pentru nașterea naturală.
În mod incredibil, probabil că intri într-o stare hipnotică de cel puțin două ori pe zi. Printre exemplele mai comune se numără sosirea la o destinație fără să îți amintești că ai condus până acolo, lăsându-ți mintea să “călătorească” în timp ce citești o carte sau devenind atât de entuziasmat în timp ce te uiți la televizor, încât nu sesizezi trecerea timpului.
Există dovezi ale hipnozei care datează de aproape 5.000 de ani, din Egiptul Antic. Oamenii din acea vreme intrau în “templele somnului”, unde ingerau ierburi și recitau rugăciuni ritmice în încercarea de a se vindeca de diverse afecțiuni.
La televizor, persoanele hipnotizate par să nu-și amintească niciodată ce s-a întâmplat în timpul hipnozei, dar, așa cum am spus mai sus, persoanele hipnotizate rămân treze și conștiente pe tot parcursul ședinței.
Hipnoza se bazează pe sugestie. Acestea fiind spuse, dacă scopul hipnoterapiei este acela de a șterge amintirile negative, acest obiectiv poate fi atins. În mod similar, se poate ajunge și la uitarea unui “calup” întreg de experiențe, însă doar dacă acesta este scopul sesiunii de hipnoză.
Hipnoza permite creierului să ignore partea conștientă a minții. Cu alte cuvinte, “oprește” dorința constantă de a pune întrebări sau de a observa mediul înconjurător. În schimb, creierul capătă hiperconștiență, o stare de control asupra corpului fără a se gândi conștient la mediul înconjurător.
Biserica Catolică a recunoscut abia în 1847 că hipnoza nu este “o lucrare a diavolului”. La vremea respectivă, s-a declarat că practica era permisă atâta timp cât nu ducea la “depravare”.
Primul caz înregistrat de utilizare a hipnotismului pentru anestezie a avut loc în aprilie 1829, la Paris. Cu această ocazie, doctorul Jules Cloquet a operat o femeie cu cancer la sân. Potrivit acestuia, pacientul nu a simțit nicio durere în timpul operației.
Deși efectele secundare ale hipnozei sunt rare, acestea pot include anxietate, oboseală, dureri de cap și crearea de amintiri false.
În filmele de la Hollywood, hipnotizatorii obișnuiau să folosească pendule sau ceasuri de buzunar pentru a induce hipnoza. Astăzi, însă, majoritatea inducțiilor se fac verbal, nu vizual. (Sursa: https://incredibilia.ro)
