Motto: “Comemorările nu învie morții, dar ele scot colțul lor de nemurire, unde arde înaintea lor numai lumina săracă a recunoașterii din partea celor puțini, chipurile mari ale trecutului și le aduc în lumina făcliilor de pomenire înaintea atâtora care până atunci sau nu știau nimic despre acei oameni, sau îi uitaseră”.
Nicolae Iorga (1871-1940), cel mai mare istoric român
• “Spiritul libertății universale a deșteptat toate semințiile Europei, acela a ajuns și la noi, românii, și ne strigă să ne deșteptăm din somnul cel de moarte; să aruncăm veșmântul sclaviei, și să sfărâmăm catenele servituții. În stadiul actual al civilizației europene, veritabilul drept istoric este dreptul național: acela al unității și independenței națiunilor, fără nici o presiune străină” (Blaj, 18 /30 aprilie 1848).
***
• “Aici, în casa lui Avram Iancu din Tg. Mureș, fac legământ solemn să cutreier satele mureșene și să arăt oamenilor calea care trebuie urmată pentru ștergerea iobăgiei și câștigarea drepturilor egale cu celelalte națiuni”. La Blaj, Papiu a fost însoțit de mii de țărani și în mijlocul mulțimii le-a spus: “Noi ne-am adunat, frați români, ca să dăm știre și celorlalte națiuni din țară care au domnit până astăzi peste noi pe nedreptul, că șerbi mai mult nu vrem să fim, că vrem să fim liberi, noi nu vrem să domnim peste alții, dar nici nu vom mai suferi, noi, cei mai numeroși și mai vechi locuitori ai țării, ca să se mai facă vreo lege în această țară fără știrea noastră”.
***
• “Papiu Ilarian, om realist și cu experiență istorică, și-a dat seama perfect că pentru realizarea unei “Daco-românii” se cere timp, pregătire intensă și solidă, ceea ce-l face să-i propună lui Cuza Vodă:
1. Să se organizeze și să sporească armata, apoi iarăși armata, în fine, tot armata.
2. Să câștige încrederea națiunii prin o bună administrație și dreptăți.
3. Să câștige inima poporului împroprietărind pe țărani.
4. Să îngrijească de luminarea și creșterea națiunii în adevărat patriotism.
5. Să sporească finanțarea statului prin secularizarea mănăstirilor închinate.
5. Să pună capăt intrigilor perpetue, care strică partea cea mai vitală a națiunii.
6. Să stea în cele mai bune relații cu Italia și Franța pe care să le convingă, prin agenții săi, că Transilvania e Țară Românească.
7. Nici cu Rusia și nici cu Austria să nu strice relațiile înainte de timp.
8. Să asculte și pe maghiari, fără a pierde din vedere neîmpăcata lor dușmănie față de români, îndeosebi față de cei din Transilvania.
• Programul și îndemnurile formulate de Papiu Ilarian au fost cât se poate de clare și convingătoare:
1. Independență Națională - Românii să figureze în numele lor, să-și aibă reprezentanții lor și să servească în limba lor toate trebile lor.
2. Independență religioasă - Românii să aibă religia lor română, fără dezbinare de uniți și neuniți, așa numita unire cu ungurii să se desființeze, iar toți românii să fie numai de lege românească.
3. Restabilirea Mitropoliei Române în Transilvania - sub autonomia căreia să fie episcopi, români de la Vârșeț, Timișoara, Arad, Oradea, Maramureș și Bucovina.
4. Școlile române din toate satele și orașele să fie dotate cu ce trebuie.
5. Întrarmarea generală a românilor.
6. Ștergerea iobăgiei, fără vreo despăgubire.
Alexandru Papiu Ilarian (1827- 23 octombrie 1877), născut în actualul județ Sălaj, se va muta în anul 1827 cu familia sa lângă Tg. Mureș în satul Budiu, azi satul îi poartă numele, unde face și primele studii. Se va muta ulterior la Tg. Mureș, apoi la Blaj și în cele din urmă la Cluj, pentru a-și continua învățătura. Pleacă la Viena și la Padova unde și-a definitivat studiile. A studiat Dreptul, devenind doctor în acest domeniu în 1852. Primește o bursă și va lucra la Cancelaria Aulică de la Tg. Mureș. La doar 21 de ani se implică activ în desfășurarea Revoluției de la 1848, conducând nenumărate întâlniri și publicând multe articole pentru deșteptarea românilor. Pleacă în Țara Românească, revine la Blaj ca inspector al școlilor românești, după care pleacă la Iași ca jurisconsult al Principatului Moldova și unde predă la universitate. Pleacă la București, fiind membru al Eforiilor Școlilor, procuror la Curtea de Casație (1862), ministru de justiție în guvernul Kogălniceanu, find membru al Baroului București. Revine la Sibiu și preia conducerea societății “Transilvania”, unde este numit membru al Academiei Române. A publicat nenumărate studii de specialitate, în revistele timpului. Este considerat unul dintre cei mai importanți memorialiști ai Revoluției din 1848. Moare în 1877, fiind înmormântat în curtea Bisericii dintre Brazi. Duce cu el durerea tatălui său care a fost preot și care a fost spânzurat la Turda (după ce i-au dat foc la casă și tot ce aveau) de către ungurii și secuii care-l căutau pe el la Budiu, dar el nefiind acolo, s-au răzbunat pe părintele lui drag.
Pe Dealul Comoara în Parohia Ortodoxă Română Sărmașu, la Mănăstirea “Nașterea Maicii Domnului”, “Sf. Vasile cel Mare” și a “Sf. mare Mucenic Mina” există la loc de cinste în panoplia celor 60 de eroi români demni și întru nemurire, bustul marelui “Patriot” Alexandru Papiu Ilarian, care în duminici și sărbători este prezent în rugăciunile și sufletele celor care vin să se întâlnească cu Domnul în frumoasa noastră mănăstire înconjurată și păzită de eroii neamului.
Cu respect și dragoste pentru eroii neamului,
preot ortodox român ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL
