Motto: “Două milenii în fiecare zi / La candelele-aducerii aminte / Neamul meu nu poate viețui / Fără sfinți și fără oseminte. // După ce Bizanțul a căzut / Toate numele se strămutară / În pământul nostru mai tăcut / Să rodească mila milenară”.
Ioan Alexandru (1941-2000), scriitor imnic, creștin ortodox patriot
Cuvioasa Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia (azi Boiados din Turcia), pe țărmul Mării Marmara, nu deparde de Constantinopol, și a trăit pe vremea despărțirii Bisericii de la Roma de Biserica Ortodoxă Sobornicească, în anul 1054. Este cunoscută în popor și sub numele de “Sfânta Vineri” sau “Vinerea Mare”.
A fost crescută de părinții ei în teama de Dumnezeu și în deprinderea faptelor bune creștinești, dar mai deosebit cu rugăciunea, postul și milostenia. Nu odată s-a dezbrăcat de hainele sale cele bune și le-a dat săracilor, îmbrăcând hainele proaste ale acestora, ceea ce i-a adus mustrarea și uneori bătaia din partea părinților.
După moartea părinților, și-a împărțit toată averea săracilor și dorea să se retragă undeva în pustie, mai ales după ce a auzit în Biserică la sfintele slujbe cuvintele: “Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia Crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu cap. 8, vers. 34). A mai avut un frate care a ajuns episcop la Madita. S-a retras la o mănăstire de fecioare lângă Constantinopol, ducând o viață aspră, la anii tinereții ei, după rânduiala monahilor.
A trecut prin foarte multe ispite, dar pe toate le-a biruit cu ajutorul lui Dumnezeu, precum David pe Goliat, ferindu-și sufletul și trupul de păcat și de necurăție și făcându-se mireasă lui Hristos. După un timp, îngerul Domnului i-a spus în vis: “Să lași pustiul și să te întorci în patria ta, că acolo ți se cuvine să-ți dai trupul pământului”. A venit și a intrat în Biserica Vlahernii, a Născătoarei de Dumnezeu, unde a dat laudă lui Dumnezeu și i-a ajutat să slujească cu credință. Apoi a plecat la locurile sfinte de la Ierusalim să se închine locurilor Patimilor Domnului. La vârsta de 25 de ani s-a întors în satul Epivat, unde a mai trăit încă doi ani, iar la vârsta de 27 de ani și-a dat obștescul sfârșit în mâinile preaiubitului ei Mire, Hristos cel viu, iar trupul ei a fost înmormântat lângă Biserică.
După foarte mulți ani, moaștele ei au fost descoperite prin diferite minuni petrecute. Împăratul Asan al românilor și bulgarilor, a adus Sfintele moaște la Târnovo, apoi la Belgrad, pe vremea sultanului Selim al II-lea, și în sfârșit au fost aduse la Constantinopol, în Biserica Patriarhiei. La 14 octombrie 1641, Voievodul Vasile Lupu le-a adus la Mănăstirea Trei Ierarhi unde au fost întâmpinate de mitropolitul Varlaam și episcopii săi. În anul 1888 aici a izbucnit un foc de la o lumânare lăsată aprinsă, care a distrus foarte multe obiecte, cu excepția cinstitelor moaște, care au rămas neatinse. De atunci au fost mutate în noua catedrală din Iași, fiind cinstită îndeosebi de credincioșii din Moldova. Astăzi, ele sunt așezate în Biserica Sfintei Mitropolii, unde sute de mii de credincioși pelerini se duc să se închine în timpul anului, dar mai deosebit de 14 octombrie. Să facem și noi la fel, chiar dacă nu putem fi la Iași, cerându-i ocrotire și ajutor în toate zilele vieții noastre. Foarte multe Biserici și Mănăstiri au hramul Cuvioasei Parascheva, precum mii de credincioși îi poartă numele în semn de recunoștință și respect, conform cu cuvintele psalmistului David: “Minunat este Domnul întru sfinții Săi” (Psalm cap 6, vers. 36).
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toate răutățile și ne întărește cu Duhul Tău stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie, să slăvim numele Tău în veci. Amin.
“La mulți și binecuvântați ani” tuturor care s-au învrednicit a purta numele Cuvioasei Parascheva, cu toate diminutivele aferente”.
Cu dragoste creștină, preot ortodox român
ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL
