Unul dintre cele mai reușite momente din cadrul Festivalului Internațional “Constantin Silvestri” din acest an a fost concertul din 19 octombrie, de la Filarmonica târgumureșeană.
Dedicat compozitorului rus Serghei Rahmaninov, de la a cărui naștere se împlinesc 150 de ani, programul a cuprins două capodopere din creația sa, susținute de doi protagoniști aparținând școlii
muzicale ruse, pianistul Andrey Gugnin și dirijorul Anton Shaburov.
Pianistul Andrey Gugnin, solistul “Rapsodiei pe o temă de Paganini”, deține o carte de vizită redutabilă, ce cuprinde premii la concursuri internaționale de prestigiu, ca cele de la Sydney, concursul “Beethoven” de la Viena, concerte cu orchestrele filarmonicilor din Olanda, Utah, Londra, Moscova, Paris, Tokio etc., colaborări cu mari dirijori precum, Valery Gergiev, Jap Van Zweden, Reinbert de Leeuw și alții, numeroase înregistrări TV și radio în Rusia, Olanda, Croația, Austria, Australia, Elveția, SUA, participări la festivaluri internaționale și multe altele.
Interpretarea Rapsodiei de Rahmaninov ne-a cucerit prin cantabilitatea execuției, prin articulația precisă și tempo-ul echilibrat, fără emfază, prin subtilitatea timbrală a sunetului, arătând și o excelentă colaborare cu dirijorul și orchestra.
Puterea sa de transmitere a emoției ce se revarsă din această pagină are ca substrat o știință a interpretării, aspectul tehnic brillant fiind înnobilat de o expresivitate cultivată care evidențiază prin tușeul pianistic diferențiat nenumăratele melodii ascunse (contrapuncturi ce abundă în creația lui Rahmaninov), dând astfel măsura unei interpretări de clasă.
Această minunată pagină concertistică are la bază Capriciul nr. 24 de Paganini (un compozitor care l-a incitat și pe Liszt, în compunerea dificilelor “Studii pentru pian după Paganini”).
Tema muzicală inițială, în tonalitate minoră, cu un relief ritmat și bine accentuat, în desfășurare sacadat ascendentă, se transformă în variațiunea a 18-a într-o linie melodică descendentă visătoare, reflexivă la început, dar care va crește continuu, ajungând la o culminație extraordinară, revărsându-se într-o sonoritate amplă, generoasă, luminoasă, impresionantă și plină de pasiune, schimbând tonalitatea minoră de la început cu perechea sa majoră. Nu întâmplător, această secțiune a făcut parte din coloana sonoră a unui film de dragoste celebru din anii '80, cu titlul “Undeva, cândva”...
Reușita acestei seri i se datorează, desigur, în mod covârșitor dirijorului Anton Shaburov, discipol al celebrului profesor în arta dirijatului Gennady Rozhdesvensky, care, în partea a doua a concertului, ne-a dăruit Simfonia nr. 3, în la minor, op.44, o lucrare de mare complexitate orchestrală.
Pentru noi, târgumureșenii, întâlnirea cu Anton Shaburov este întotdeauna o sărbătoare, deopotrivă pentru public, dar și pentru muzicieni, cucerind auditoriul prin talentul excepțional și gestica extrem de precisă și expresivă. Câștigător al Premiului I la cea de a 9-a ediție a Concursului “Jeunesses Musicales” din 2018, de la București, în palmaresul său redutabil se regăsesc laurii concursurilor internaționale de dirijat “Felix Mendelssohn” (2016) și “Ilya Musin” (2013). Deține funcția de dirijor principal și cea de director artistic al Orchestrei Simfonice din Rostov, precum și cea de dirijor invitat permanent al Teatrului “Mariinsky” din Vladivostok, concertând cu orchestre prestigioase din Rusia, România, Ungaria și altele.
Prestația sa dirijorală este rezultatul unei cunoașteri în amănunt a partiturii, a contextului în care a fost compusă, a influențelor care și-au pus amprenta asupra creatorului, starea sa de spirit atunci când a conceput-o, sau istoria care stă în spatele compoziției. Relevarea acestor aspecte, pe lângă soluțiile dirijorale pe care le oferă orchestrei, au drept scop antrenarea tuturor resurselor instrumentale ale ansamblului, atât tehnice, cât și expresive și deschide o lume în care imaginația prinde aripi, conducând parcursul muzical spre cea mai bună realizare. Aici se cunoaște măiestria unui bun șef de orchestră, a unui muzician complex și complet, stăpân pe cunoștințele sale izvorâte dintr-o cultură solidă, chezășie a autenticității și calității de netăgăduit în interpretarea muzicală.
A fost cu adevărat o seară-eveniment la Filarmonica târgumureșeană, meritul fiind al organizatorilor, o seară în care publicul a trăit o mare satisfacție, ieșind din sala de concert cu sufletul încărcat de emoție și de o energie pe care doar un act artistic de o asemenea valoare ne-o poate insufla. Orchestra merită, la rândul ei, felicitări pentru acompaniamentul lucrării solistice și pentru interpretarea acestei simfonii deosebit de dificile!
Carmen Mihăescu
