Motto: “Factorul comun al oamenilor poate fi numai Dumnezeu, numai prin El ne putem reciproc tolera și încerca să ne iubim”.
Nicolae Steinhardt (1912-1989, monah, scriitor, filosof ortodox)
Încă din primele secole creștine, când ucenicii lui Iisus Hristos erau persecutați de autoritățile de stat romane, moartea mucenicească sau moartea prin credință a fost considerată ca fiind cea mai înaltă treaptă a desăvârșirii și a sfințeniei. Mulți creștini, în strădaniile lor spre desăvârșire, acceptau cu bucurie prigoane de orice fel, mergând până la jertfa vieții, cu convingerea că această jertfă va fi primită ca un prinos curat de cinstire pentru Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul lumii, Acela care S-a jertfit pentru noi pe cruce. Iar cei rămași după ei, cei care le recunoșteau jertfa, le-au cinstit după cuviință amintirea, considerându-i ca sfinți și casnici ai lui Dumnezeum, le-au venerat moaștele, au ridicat locașuri de închinare pe locul în care erau acestea sau pe locul pătimirii lor. Cu timpul, “cultul” lor s-a extins, în sensul că s-au fixat zile speciale de pomenire a lor, chipul le-a fost pictat pe icoane, pe care credincioșii au început să le venereze, iar numele lor a fost dat și altora, prin Taina Sf. Botez, pentru ca acel “sfânt” să le fie ocrotitor în viață și un model vrednic de urmat. Între sfinții bine plăcuți lui Dumnezeu, și unul dintre cei mai venerați în cultul ortodox, se numără și Sfântul Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, ocrotitorul orașului Tesalonic din Grecia.
SF. DIMITRIE IZVORÂTORUL DE MIR a fost ostașul cel viteaz al lui Hristos, lauda mucenicilor, bucuria îngerilor, mustrătorul necredincioșilor, rugător fierbinte înaintea Prea Sfintei Treimi și podoaba Bisericii Ortodoxe.
A fost un sfânt militar din veacul al III-lea și a trăit în vremea împăraților păgâni Maximian și Deoclițian, în cetatea Tesalonic din Grecia. Tatăl său a fost comandant al cetății Tesalonic și era creștin; ținea în taină faptul de a crede în Iisus cel răstignit, fiindcă altfel risca teroarea morții. În casă, acesta avea două icoane cu Iisus Hristos și Fecioara Maria, la care se închina împreună cu soția și copilul Dimitrie (Dumitru). Pe când acesta împlinea vârsta de 20 de ani, rămâne orfan de tatăl lui, binecredinciosul voievod de Tesalonic. În această situație, împăratul Maximian îi propune lui Dimitrie să ocupe demnitatea tatălui său, el fiind apreciat ca un înțelept și viteaz în războaie. Pimește, pleacă în Tesalonic, dar în loc să-i persecute pe creștini, el îi apără și îi ocrotește cu dragoste Hristică.
Supărat foc, împăratul Maximian l-a aruncat în închisoare spre judecată și osândă la moarte. Aici, s-a rugat lui Dumnezeu pentru Nestor, spre a-l învinge pe luptătorul uriaș Lie, care arunca de pe un pod înalt în sulițe pe creștinii mărturisitori de Hristos. Aceste lupte aveau loc în arenele romane, într-un spectacol festiv. Supărat Maximian pe Nestor, poruncește să i se taie capul, iar lui Dimitrie să i se străpungă tot corpul cu sulițe până la moarte.
În anul 313, Împăratul Creștin Constantin cel Mare a dat “Edictul de la Milano”, de libertate creștinilor, și construiește pe locul unde se presupunea că era mormântul Sf. Mucenic Dimitrie, o Biserică de lemn. Aici veneau tot felul de oameni, care-și căutau vindecare de boli și alinare sufletelor, prin rugăciuni către Dimitrie. A venit și un dregător bogat, Leontie, bolnav, să se roage; după un timp s-a făcut sănătos și drept mulțumire i-a ridicat o Biserică de piatră, în locul celei de lemn. Pe când săpau la temelia Bisericii, au găsit trupul Marelui Mucenic Dimitrie, din care izvora mir, bine mirositor, de unde și numele de “IZVORÂTORUL DE MIR”.
Drept recunoștință, peste veacuri și veacuri apuse și de mult uitate, numele Marelui Mucenic Dimitrie este cinstit cu demnitate creștină: sute de mii de oameni îi poartă numele, biserici și mănăstiri cu hramul său, centre sociale și militare cu blazonul marelui voievod creștin și mărturisitor. Viața Sfântului Dimitrie să fie o pildă și pentru noi, o pildă de curaj și de dăruire pentru Hristos. Să avem curajul să-L mărturisim în orice împrejurare pe Hristos, să avem tăria morală de a-i chema și pe alții la învățătura lui Hristos, să avem curajul să ne împotrivim și dușmanilor de azi ai lui Hristos.
Biserica creștină mondială îl sărbătorește în fiecare an, în ziua de 26 noiembrie. A fost martirizat în anul Domnului 306. Să-l rugăm pe Marele Mucenic Dimitrie să ne fie călăuză, ajutor, model de jertfă și rugător înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre. Amin.
A nu se confunda cu SF. DIMITRIE BASARABOV, originar din România, și care este patronul “Cetății lui Bucur”, pe care-l cinstim pe data de 27 octombrie al fiecărui an.
“LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI” acelora care s-au învrednicit a purta numele Sfântului Dimitrie, cu toate derivatele aferente”.
Cu respect și plecăciune, sfinților și martirilor,
preot ortodox român
Ilie Bucur Sărmășanul
