Originea numelui Dimitrie e grecească și amintește de vechea zeiță Demeter. Creștinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui “demomater” - “maica poporului” (demos - popor; mater - mama). La noi, pe lângă numele bărbătești Dumitru, Dimitrie (cu variante și diminutive ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima, respectiv Mitruș, Mitruț, Mitrel, Mitrică, Mituș, Mitel, Mitică, iar uneori Mitty, sub influenta occidentală), există și numele femeiesc Dumitra, cu diminutivul Dumitrița.
În calendarul popular românesc, Sâmedru (Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir) împreună cu Sângeorz (Sfântul Gheorghe) sunt considerați drept sfinți care împart anul în două jumătăți, între care granițele sunt marcate de sărbători cu caracter pastoral: vara, patronată de Sângeorz, ține de la 23 aprilie la 26 octombrie, când Sfântul Dumitru încuie vara și descuie iarna, având și misiunea desfrunzirii codrului.
De Sâmedru are loc arderea rituală a unui animal-jertfă (oaia) sau numai aprinderea unui rug pe care arde substitutul jertfei.
Ion Ghinoiu, în lucrarea “Panteonul românesc”, descrie ceremonialul, subliniind spectaculozitatea sa: “În după-amiaza zilei de 25 octombrie, cetele de copii însoțite de câte 2-3 feciori merg în pădure, aleg pomul care va fi incinerat, îl doboară, îl curăță de crengi și îl aduc pe locul unde se va aprinde rugul funerar. Parul, fixat în poziție verticală și gătit cu cetină verde se numește Focul lui Sâmedru. Înălțimea acestuia este, uneori, cât turla bisericii din sat. /.../ La lăsarea serii, în liniște și cuprinși de emoții, copiii aprind Focul lui Sâmedru. Când rugul începe să lumineze cerul, copiii izbucnesc în strigăte de bucurie, adresând invitația la cea mai mare sărbătoare a anului: Hai la Focul lui Sâmedru! În jurul rugului se adună, pe vecinătăți, copii, tineri, maturi și bătrâni. Toată suflarea satului participă la taina renașterii zeului prin ritul funerar de incinerare. Femeile împart, ca la înmormântarea oamenilor, covrigi, fructe și băutură...”.
Sfântul Dumitru este considerat și patronul păstorilor. Este ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Aceștia își așază cojocul în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se va așeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră. Un alt mod de a afla cum va fi iarna, este să urmărești mersul oilor în dimineața sărbătorii Sfântului Dumitru. Dacă dimineața se va trezi întâi o oaie albă și va pleca înspre sud, iarna va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră și va pleca spre nord, iarna va fi ușoară.
De Sfântul Dumitru se tocmesc servitorii pentru diverse treburi și se strică stânele. Țăranii tund coama cailor până la trei ani, ca să aibă păr frumos.
Alte credințe: dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă și frumoasă; dacă luna va fi plină și cerul acoperit de nori, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele; se face pomană grâu fiert cu unt, lapte sau brânză. (surse -azm.gov.ro, doxologia.ro, crestinortodox.ro, foto - ziaruldinmuscel.ro)
ILEANA SANDU
