În cadrul acestor mișcării islamiste, rivale Isrelului, se situează mișcarea Hamas (care este acronimul numelui organizației), din care fac parte Brigăzile Al-Qassam, constituită ca parte activă militară a acestei organizații, care în prezent gestionează politic și administrativ teritoriul palestinian din Fâșia Gaza, astfel că prin puterea dobândită în acest teritoriu, atât de mult râvnit de palestinieni, a devenit o terocrației (puterea prin teroare), după cum am numit-o în cartea Paradigmele și mecanismele puterii. Kratologia - o posibilă știință despre putere (2003), unde am analizat pe larg problema terorismului și antiterorismului, referindu-mă și la această formă a puterii, terocrația, specifică terorismului care, așa cum se știe, în anul 2006, Hamasul a preluat puterea politică în Fâșia Gaza. Despre această organizație teroristă palestiniană islamistă trebuie știut că ea este desprinsă din organizația Fraților Musulmani din Fâșia Gaza, scopul său declarat fiind cucerirea teritoriilor aflate în prezent în cadrul statului Israel, Cisiordania și Fâșia Gaza. Revendicare pentru care a recurs la cele mai abominale acte teroriste, despre care nu este nevoie să amintesc, ele fiind bine cunoscute de opinia publică de pe mapamond. Doar atât mai amintesc că, liderii acestor organizații teroriste privesc terorismul ca pe o modalitate eficientă de a rezolva problema palestiniană, încurajând în acest mod acțiunile lor împotriva celor care nu-i susțin. După câștigarea alegerilor din 2006, Hamas și-a exprimat, prin vocea unuia din liderii săi, continuarea a ceea ce ei numesc luptă de rezistență, atât pe plan politic, cât mai ales prin aripa sa teroristă militantă. În ceea ce privește gruparea teroristă Hezbollah, în traducere “Partidul lui Dumnezeu”, această mișcare a apărut în timpul Războiului din Liban din anul 1982, fiind o organizație paramilitară șiită libaneză, sprijinită și dependentă de Iran și Siria, fiind înarmată și antrenată de ofițeri ai Gărzilor Revoluționare Iraniene, stat care se pare că deține asul în mânecă în ceea ce privește pacea și viitorul omenirii!
La toate aceste aspecte de ordin istoric și cauzal, mai trebuie subliniat faptul că aceste mișcări teroriste nu vizează numai aceste revendicări teritoriale și identitare, ca stat și națiune, ci ele se constituie într-o reacție agresivă a lumii arabe împotriva Occidentului și cu precădere asupra Statelor Unite ale Americii, dar și asupra lumii moderne și a civilizației acestei lumi. Toate aceste obiective și atitudini ostile față de Occident, civilizație și democrație, s-ar putea constitui în reale premise privind extinderea conflictului, degenerând într-un conflict intercivilizațional și religios, așa cum prevedea Samuel Huntington în cartea Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale. Se pare că ceea ce vedem și la ceea ce asistăm este doar preludiul, care, din păcate, se poate extinde, scăpând de sub control și rațiune, devenind un act inuman ireversibil!
Am prezentat aceste aspecte cu caracter istoric, nu pentru a vă înspăimânta mai mult decât suntem prin ceea ce vedem la televizor, din păcate uneori cu prea mult patos și nu de puține ori într-un mod tendențios, ca să nu spun partinic, ci pentru a face cât de cât lumină și a înțelege, dacă pot fi înțeles aceste crime abominabile, ca simbol al urii și intoleranței la care a ajuns omenirea în acest moment. Așa cum este profețit de unii autori biblici, dacă mai dăm crezare Cuvântului lui Dumnezeu, de care se pare că ne-am ndepărtat cei mai mulți, în special cei care conduc destinele lumii, aceste momente semnifică începutul sfârșitului, sau după cum spun acești înțelepți, “sfârșitul vremurilor” sau a sfârșitului timpului, într-o expresie mai cunoscută nouă, apocalipsa, care este precedată de etapa premergătoare, pe care în cartea pe care o pregătesc - Profeție și Clarviziune, am numit-o preapocaliptică, sinonimă cu “timpul sfârșitului” amintită în Biblie, care cuprnde mai multe asemenea semne ce vestesc sfârșitul actualei stări a lumii, printre care se regăsesc și cele ce vizează ura și războaiele între popoare, implicit atacul îndreptat asupra Israelului, la care m-am referit în articolul precedent, care se desfășoară sub privirile noastre, oripilați și înspăimântați de ceea ce se petrece și se poate întâmpla!
În același timp, din succinta prezentare a rădăcinilor și scopurile acestor mișcări teroriste prezente, dar și al celor care luptă împotriva terorismului, rezultă că trebuie să fim mai circumspecți în emiterea unor judecăți de valoare, astfel ca, fără ură și patimă, să analizăm și să ne exprimăm opinia într-un mod conștient și nu prin prisma emoțiilor care ne-au cuprins prin războuil mediatic și manipulator, desfășurat de ambele tabere implicate în conflict, perceput ca un război terorist și antiterorist, legitimat de aceste grupări. Doar așa ne vom apropia de adevăr, oricât de dur ar fi acesta, care se pare că nu depinde de noi, ci de o putere ce transcende puterea noastră de înțelegere, situată dincolo de emoția, indignarea și revolta care, în mod justificat, a cuprins mapamondul!
(Sfârșit)
Dr. Ioan Jude, sociolog
