Oamenii de știință propun o nouă teorie care ar putea rezolva misterul originii Lunii, pentru care teoria cea mai acceptată este aceea conform căreia satelitul natural al Pământului a apărut după impactul unei planete în formare cu viitoarea Terră, în urmă cu 4,5 miliarde de ani.
Coliziunea cu Theia, o protoplanetă de mărimea lui Marte, ar fi propulsat o cantitate suficientă de materie în spațiu pentru ca aglomerarea acesteia să formeze Luna. Rămâne doar să fie găsite acele rămășițe din Theia. Acest lucru ar fi posibil privind sub pământ, nu spre cer, potrivit unui studiu publicat în revista Nature de o echipă de cercetători ai unor instituții în principal americane.
La adâncimea de 2.900 de kilometri sub scoarța planetei noastre, două mari “bule” îi intrigă pe oamenii de știință după descoperirea lor cu ajutorul undelor seismice în anii 1980. Plasate pe fundul mantalei terestre - stratul care separă nucleul Terrei de scoarță - acele mase, fiecare de mărimea unui continent, sunt situate sub Africa și Oceanul Pacific. Ele sunt mai fierbinți și mai dense decât mediul care le înconjoară, iar simulările computerizate ale cercetătorilor sugerează că aceste mase sunt “relicve îngropate” ale protoplanetei Theia, care au pătruns în interiorul Terrei în momentul coliziunii, care a fost “evenimentul cel mai violent suferit de Terra” în întreaga sa istorie, a declarat Qian Yuan, cercetător în geodinamică la Institutul de Tehnologie din California (CalTech) și autorul principal al noului studiu.
Acele bucăți de rocă în mare parte topită, cu diametre de mai multe zeci de kilometri, s-au răcit și, prin solidificare, au coborât până la limita dintre manta și nucleul Terrei. Acest lucru a fost ajutat de o proporție mai mare de oxid de fier decât cea din mediul terestru, ceea ce le-a făcut mai grele.
Se crede că cele două mase transportă coloane de magmă din manta până la suprafața scoarței terestre. Acest fenomen este legat de erupțiile vulcanice și de evoluția supercontinentelor.
Qian Yuan crede că impactul cu Theia “a jucat un rol în evoluția pe care a avut-o Terra de-a lungul a 4,5 miliarde de ani”, iar acest lucru, conchid autorii studiului, rede el, ar face-o să fie “unică (...), diferită de alte planete telurice”.
