Motto: “MARTIRII (martyros-martorii) sau mucenicii sunt considerați primii sfinți ai Bisericii care au pătimit pentru Hristos; ei sunt cei care au imitat jertfa lui Hristos, după cuvântul care zice. “Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi” (Ioan cap. 15. vers. 13). Martirii l-au considerat pe Hristos prietenul lor de excepție”
Arhiepiscopul Calinic al Sucevei (1957-), doctor în filosofie, scriitor, profesor
Sfântul MINA a fost pe vremea împărăției lui Deoclițian și Maximian (286-305), și era din țara Egiptului, creștin cu credința, iar cu slujba ostaș din ceata tribunului Firmilian, aflându-se în răsărit cu trupa sa, în Cotianiul Frigiei, unde stăpânea dregătorul Arghirisc. Acești împărați păgâni au dat poruncă în toate părțile că, oricine nu se va închina zeilor, să fie pedepsit cu chinuri și cu moarte, încât pretutindeni creștinii erau siliți să jertfească și să se închine zeilor păgâni.
Atunci fericitul Mina, nesuferind să vadă cinstindu-se rătăcirea idolească și închinarea la idolii cei fără de suflet, și-a lepădat ostășia și s-a dus în munte, în pustie, voind mai bine a viețui cu fiarele pădurilor, decât cu un popor care nu cunoaște pe Dumnezeu. Și, umbla din loc în loc învățând legea lui Dumnezeu și curățindu-și sufletul cu postul și cu rugăciunea.
Și, trecând multă vreme, s-a făcut în cetatea Cotiani un mare praznic păgânesc, la care, adunându-se mult popor păgânesc, se făceau jocuri și întreceri, alergări și lupte în cinstea necuraților zei. Deci, întărindu-se îndeajuns și auzind de această sărbătoare idolească, Sfântul Mina, s-a aprins de râvna lui Hristos și, lăsând munții și pustietatea, a venit în cetate. Și, stând în mijlocul oamenilor, la un loc înalt, a propovăduit cu îndrăzneală pe Hristos. Prins și adus înaintea dregătorului Arghirisc, aceasta l-a osândit să fie bătut fără cruțare cu vergi și târât prin cioburi ascuțite, de i-au sfârtecat trupul. L-au frecat apoi cu gheme de păr aspru, fără milă l-au ars cu făclii și l-au tras pe roată.
Dar Hristos își întărea Mucenicul Mina care, rămânând nestrămutat în credință, striga cu glas mare: “De Dumnezeul meu nu mă voi lepăda. Al lui Hristos am fost, sunt și voi fi și idolilor voștri nu voi jertfi, nici le voi pleca genunchiul meu”. Acestea auzindu-le dregătorul, a dat cea din urmă hotărâre zicând: “Lui Mina ostașul poruncim să i se taie capul cu sabia”. Și așa Sf. Mina a luat de la Hristos cununa Mucenicilor.
După moartea păgânilor împărați și urâtori de Dumnezeu ai Romei, a venit la conducerea imperiului împăratul Constantin cel Mare care a dat în anul 313 Edictul de la Milano, de libertate a creștinilor. În felul acesta a sporit numărul mare al credincioșilor și al bisericilor ridicate de aceștia în cinstea lui Dumnezeu. Au căutat iubitorii de Dumnezeu și moaștele Sfântului Mina în cetatea Alexandriei, și găsindu-le au ridicat o Biserică cu numele Sfântului Mare Mucenic. Din acest moment foarte multă lume l-au căutat pe Sf. Mucenic Mina la mormântul său, unde rugându-se mulți și-au găsit răspuns cerințelor lor. Este cunoscut în special prin ajutorarea celor păgubiți, cărora le-au dispărut, furat s-au făcut anumite pagube.
Sfântul Mare Mucenic Mina este sărbătorit în fiecare an pe 11 noiembrie. Anul acesta, sărbătorim acest praznic duminică pe dat de 12 noiembrie, când vă așteptăm cu drag în cel mai frumos și valoros loc al orașului Sărmașu, pe Dealul Comoara, înconjurat de voievozii, patrioții, cărturarii, ierarhii, Patriei Române.
“La mulți și fericiți ani”, acelora care s-au învrednicit a purta numele marelui Mucenic Mina, cu toate diminutivele aferente.
Cu dragoste creștină, preot ortodox român,
ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL
