Cuvinte vechi, accente, semne diacritice și RONI
(continuare)
(...) O altă practică păcătoasă este denumirea greșită a monedei naționale a României, devenită peste noapte RON. Evident, specialiștii știu că numele acesta este o găselniță, o improvizație sub formă de prescurtare, asociată cu o alta, uitată între timp, anume ROL. Aceste cuvinte provin din abrevierea sintagmelor englezești ROmanian New (pentru leul nou) și ROmanian Leu (pentru leul vechi). Formula RON era însă una tehnică și nu presupunea deloc înlocuirea denumirii consacrate și oficiale a monedei naționale românești. Prin urmare, trebuie să scriem și să rostim leu-lei și nu ron-roni. De altfel, nu se înțelege de ce, după atâția ani (din 2005-2006, de când 10 000 de lei vechi s-au transformat într-un leu nou, până azi au trecut 13-14 ani!), unii dintre noi exprimă sumele în lei vechi. Încă auzim că s-au cumpărat de la magazin anumite nimicuri cu milioane, ceea ce este derutant și eronat. Este drept că, pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, când s-a făcut prima tentativă serioasă de trecere la o monedă națională, aceasta trebuia să se cheme “romanat” sau chiar “român” (după modelul surorii mai mari, Franța, care avea francul), dar ideea nu s-a putut pune în practică. Numele de “leu” intrase însă foarte adânc în conștiința publică și nu s-a mai forțat nota ulterior. O glumă bine tocmită zice că nu s-a putut trece la denumirea de “român” pentru moneda noastră, fiindcă ar fi sunat rău, în târgurile de vite (așa de multe pe atunci), să auzi un negustor strigând, ca să-și vândă repede marfa: “Dau un bou pentru 10 români!”. Dincolo de amuzament, însă, numele de “leu” pentru moneda națională face parte, încă, din patrimoniul românesc și nu are nimeni căderea de a schimba acest nume. Prin urmare, RON nu are niciun rost, nicio justificare și trebuie eliminat repede.
(sursa - facebook.com/ioanaurel.pop/?locale=ro-RO
