Ceea ce m-a îndemnat, stimați cititori, să scriu acest articol, dincolo de caracterul sfidător la adresa poporului român, este ecoul gândurilor dumneavoastră cu privire la caracterul și efectul acestor vizite pe continentul african, unde practicile paranormale se constituie într-un fenomen cotidian. Astfel, credința în spirite, binevoitoare sau ostile, care populează natura și universul, prin acele fenomene prereligioase ale animismului (însuflețirii naturii), metempsihozei (migrarea sufletelor celor decedați), fetișismului și al magiei, prin diversele sale forme de manifestare și efecte induse, sunt adânc înrădăcinate în inconștientul colectiv al acestor populații indigene tribale. Există o multitunine de asemenea ritualuri magice în scop apotropaic, de înlăturare a spiritelor rele, după cum este și cel la care opinia publică a rămas oripilată, prin ridicolul său, prin aruncarea indivizilor tanzanieni cu cele două tablouri în apă, care, în concepția celor care le practică, pot influența viața, sănătatea și bunăstarea celor cărora le este adresată. Astfel, acest cuplu de “glober-trotter” au beneficiat de una dintre aceste practici, prin care în conținutul mesajului, în scop invocativ și ca devotațiune la adresa președintelui și a primei doamne, se face acea urare de bine și fericire, după cum probabil se traduce acea sintagmă “hakuna matata”, în acel ritual magic prin care s-a creat o asemenea situație penibilă!
Așa cum se poate observa, pe lângă caracterul său apotropaic, această practică ritualică are și o semnificație creștină a botezului, asemenea aruncării crucii în apă la Boboteză. Mai mult decât atât, aruncarea tabloului - chipului unei persoane în apă, percepută ca un fetiș pentru această populație indigenă, are și o altă asemenea semnificație, fiind asociată unor forme prereligioase comune acelei forme de organizare socială primitivă, ce țin mai mult de paranormal - funcție magică, decât de o viață socială raționalizată. În primul rând, acel obiect aruncat în apă are funcția unui obiect sacralizat, de unde forma protoreligioasă a fetișismului, care îndeplinește mai multe asemenea funcții de natură pretins sacramentală. Ne explică mai bine acest fenomen, sociologul francez, E. Durkheim, în prestigioasa lucrare Formele elementare ale vieții religioase. Sociologia religioasă și teoria cunoașterii, în care se referă cu precădere la animism, considerat drept o formă ce aparținea unei religii elementare care constă într-o predispoziție a omului primitiv de a crede într-o lume paralelă: una reală și una însuflețită de spirite, așa cum este și lumea în care a descins cuplul prezidențial, într-un moment cu totul nepotrivit (când țara arde și președintele Ioahanis cu prima doamnă se plimbă pe banii statului!). O asemenea lume cuprinde și anumite fenomene paranormale, cum ar fi dansurile tribale ritualice, la care au participat cei doi, dar mai ales magia, cu formele sale ritualice, de a fi fericiți și de a le fi bine acestora. Prin magie și puterea magică se pot delimita unele capacități paranormale, atribuite acelor indivizi dotați prin naștere cu asemenea puteri paranormale, care intră în sfera miracolului și nu în cea religioasă - supranaturală. Nu este cazul celor care au aruncat tabloul președintelui și a primei doamne în apă, acest gest ritualic fiind doar o practică magică paranormală, și nu un ritual religios cu efecte supanaturale, specific tainei botezului creștin.
Nu voi intra în detalii asupra acestor forme ale magiei, ci voi menționa că la baza acestor fenomene paranormale, studiate de antropologia culturală și parapsihologie, stau unele mecanisme specifice, cum ar fi asocierea, analogia și abstractizarea, dintre magician și obiectul - omul sau animalul vizat prin aceste practici magice. Desigur, ulterior, fenomenul magiei s-a diversificat tot mai mult, cunoscând funcții și forme tot mai complexe de manifestare. Dacă e să ne referim la practica magică din “tabloul prezidențial” tanzanian, putem spune că este vorba de o magie făcută în scop invocativ, fiind legată de menținerea sănătății și prelungirea vieții acestora. Într-un asemenea context și mod a apărut și magia protectoare - apotropaică, care includea un anumit registru ritualic, coroborat cu unele practici similare altor practici frecvent regăsite în lumea tribală, pe care într-un zel al “cunoașterii” și prin intermediul călătoriilor pe banii celor care îi ignoră într-un dispreț total, cuplul prezidențial a dorit să le “experimenteze” în mod direct, dar și în necunoștință de cauză, oferind opiniei publice o dezamăgire totală pentru această cădere în penibil, cum numai acestora, pe baza principiului carmic - la plată și răsplată, cum este înțeles acest principiu, le era sortit să li se întâmple.
Cei prezenți la acel ritual magic, implicit cuplul prezidențial, ar fi trebuit să știe că, spre deosebire de Taina Botezului în apa purificatoare a Iordanului, când Iisus a primit puterea Duhului Sfânt în chip de porumbel, ca pe o epifanie, această practică ritualică de natură paranormală este o practică ce ține de preistorie, iar pentru noi, cei ignorați și păgubiți și prin aceste vizite, aruncarea tablourilor într-o apă oarecare, de niște indivizi primitivi sub raport religios, semnifică aruncarea în derizoriu a ceea ce reprezintă personalitatea celor din tablou. În derizoriu cade în primul rând președintele țării, care a eșuat în proiectele sale demagogice ale “lucrului bine făcut” (parafrazare după cartea filosofului - praxiolog polonez, Tadeus Kotarbinski, Tratat despre lucrul bine făcut) și a “României educate” - ca sloganuri electorale -, prin care s-a dovedit nu doar ineficient, ci și iresponsabil față de cei care l-au ales. Tot atât de mult s-au convins românii și de incompetența - autoritatea deontologică scăzută, lipsa empatiei și a comunicării, pe fondul rezonanței afective extrem de scăzute, imoralitatea și ignoranța sfidătoare a președintelui față de țară și popor, care pentru el și acoliții săi nu au însemnat decât un mijloc în atingerea unor scopuri ce țin de megalomania, narcisismul, paranoia și opulența acestuia, în conivență și obediență cu cei care, în mod iresponsabil, trădător, sfidător, batjocurator și dezinteresați, și care lipsiți de strategie și orizont politic, au condus și conduc destinele acestei țări într-un mod ineficient!
Dr. Ioan Jude, sociolog
