Un loc aparte revine proiectului propus, în 1879, de către Direcțiunea despărțământului Brașov al Asociațiunii intitulat “Proiect pentru modul cum s-ar putea lăți meseriile mai mult între români și cum s-ar putea înființa mai multe școale de meserii”. Brașovenii văd posibilitatea rezolvării dezideratului acționându-se pe trei căi pentru a crea o rețea de școli de meserii:
a) “Astra” să voteze anual o sumă pentru școlile de meserii;
b) Ea să intervină pe lângă mitropoliile române “ca să lucreze pentru răspândirea meseriilor între români în următorul fel: propagandă permanentă prin parohii; protopopii să studieze mijloacele materiale ce le stau la îndemână; comunele să dea ajutoare în îmbrăcăminte pentru copiii săraci; și, din averea parohiei, să plătească taxele pentru ei la școlile de meserii; în școala din comună să se învețe și “noțiunile de meserii”, iar deprinderi practice elevii să dobândească la atelierele din localitate; ierarhia bisericească să controleze și să raporteze anual mitropoliilor despre rezultate.
c) Să se înființeze școli de meserii pentru fiecare meșteșug, cel puțin una în fiecare protopopiat. Pentru mai multă ușurință, să se înființeze, pe de o parte, școli de meserii după modelul celor de stat sau a celor din România, iar pe de alta, să se înjghebeze ateliere cu 10-15 sodali (ucenici) dați în grija unui “maestru” pe 3-4 ani, pentru a-i califica. Mijloacele materiale pentru înființarea acestei rețele de școli și ateliere se vor procura, preconizau autorii, din: 1) fondul “Astrei” și din ajutoarele trimise de societatea “Transilvania” din România; 2) din contribuția anuală a parohiilor; 3) din fondurile arhidiecezane. Fondurile create vor fi administrate, iar școlile controlate de senatele școlare ale celor două confesiuni.
Proiectul despărțământului brașovean cel mai amplu pe care îl cunoaștem până acum este trimis pentru studiu comitetului “Astrei” la Sibiu. Comisia, constituită de comitet din II. Pușcariu, D. Comșa și E. Brote, se pare că nu este de acord cu subordonarea rețelei de școli și ateliere ierarhiei bisericești. În rezoluția sa din 3 august 1880, comitetul recunoaște că problema preocupă foarte mult asociația, adunările sale generale și presa românească. “Astra” consimte să acorde în continuare stipendii și ajutoare pentru sodali și învățăceii de meserii, dar nu aprobă conlucrarea la aplicarea proiectului, ținând cont de diferența de păreri ce există între ea și consistoriile mitropolitane. În presă, un proiect similar fusese schițat încă din 1874, tot în legătură cu societatea “Transilvania” de la București. Iar intelectualii din jurul redacției periodicului “Economul”, apărut la Blaj între 1873-1880, au militat neîncetat prin articolele lor timp de aproape un deceniu pentru astfel de școli reale, tehnice și de meserii.
Planul întemeierii unei rețele de școli reale, comerciale și de meserii nu i-a părăsit pe membrii și conducătorii “Astrei”, în ciuda lipsurilor materiale pe care trebuiau să le înfrunte. Cel mai elocvent este apelul adresat națiunii de G. Bariț în ultima adunare generală condusă de el (Sibiu 1892), în care, adresându-se populației române din monarhie - ce “a dat pe lângă toate enormele impozite de stat și comunale, cel puțin 30 milioane pentru cultura sa” - solicita încă 400 de mii cor pentru asigurarea de școli comerciale și reale de 4 clase, pentru a răspândi comerțul și meseriile în comunele românești și spre a îndruma tinerimea să îmbrățișeze știința, tehnica și cariera militară.
Modificarea similară de optică se va sesiza și în cazul societății “Transilvania”. Dacă în programul său din 1867 se anunțau stipendii pentru tinerii români din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș care s-ar pregăti la una din universitățile latine din Europa, inclusiv pentru facultățile “tehnice”, în schimb, începând cu 1879 se introduc primele ajutoare pentru întreținerea de elevi la școlile de meserii. Ea își modificase, în 1878, statutul în vederea subvenționării cu prioritate a acțiunii de ridicare a unei pături de meseriași între românii din monarhia austro-ungară. Conducerea societății din București intră în corespondență cu comitetul de la Sibiu, cu “Societatea pentru sprijinirea învățăceilor și sodalilor români din Brașov”, cu societatea similară din Cluj, cu câțiva “bărbați” de frunte din Bistrița-Năsăud pentru a distribui sumele destinate “pentru junii români” ce se vor aplica la industrie, comerț și meserii. În acțiunea întreprinsă de societatea din România, rolul central i se rezervase Astrei care, în același timp, solicitase deplină împuternicire pentru distribuirea ajutoarelor pentru meseriași.
Cu toate greutățile ridicate de autoritățile austro-ungare, sume importante vor fi distribuite anual pentru meseriași. Astfel, de ajutoarele Astrei, de câte 50-25, chiar 12,5 fl., vor avea parte în fiecare an tot mai mulți tineri români lipsiți din păturile populare de jos. Dacă până în 1870/1871 au primit ajutoare în total doar 16, echivalent cu numărul ajutoarelor de pe anul viitor, în 1872/73 sunt distribuite 32, în 1877/78, 41 ajutoare. În cei dintâi 20 de ani, Astra va susține nu mai puțin de 273 “învățăcei de meserii”, cheltuind 4.910 fl., iar până în 1914, alte sute de tineri săraci au putut îmbrățișa meseriile de tâmplar, fierar, pielar, croitor, cizmar, zidar, tipograf, chiar stenograf. Suma totală a stipendiilor pentru meseriași, între 1864-1902, se va ridica la 16.160 coroane. Pe această cale, până la 1918, peste 1.000 de tineri din monarhie, calfe și ucenici, recrutați din sânul populației rurale și urbane române, au reușit să se califice și să se perfecționeze în cele mai diverse meserii.
(Va urma)
Teodor Pavel
