Motto: “Țara nu e pământul pe care trăim din întâmplare, ci e pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri. Țara este înăuntrul nostru și o ducem cu noi peste țări și mări și numai când suntem departe și în singurătate ne trec fiorii amintindu-ne de unde ne-am rupt și nu găsim mângâiere decât în restriște și lacrimi”.
Barbu Șt. Delavrancea (1858-1918) - scriitor, orator, avocat, academician
* “Mă uit peste țară și iată este ruinată și pustie; Întoarceți-vă voi, copii căzuți de la credință, zice Domnul, întoarceți-vă copii răzvrătiți, și Eu voi vindeca neascultarea voastră! Ziceți: Iată, venim la Tine, că Tu ești Domnul Dumnezeul nostru, că până acum zăceam în rușinea noastră și ocara noastră ne acoperă, pentru că am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru, și noi și părinții noștri din tinerețea noastră și până în ziua de astăzi și n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru” (Ieremia - cap. III).
***
*”Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, care ne dă la vreme ploaie timpurie și târzie și ne păstrează săptămânile hotărâte ale culesului. Fărădelegile voastre au schimbat aceasta și păcatele voastre au depărtat acest bine de la voi. Că se află necredincioși printre poporul meu, care pândesc ca prinzătorii de păsări, se ascund la pământ și prind pe oameni. Cum sunt cotețele pline de păsări, așa sunt casele lor pline de înșelătorie; Prin aceasta s-au ridicat și s-au îmbogățit ei, s-au făcut grași și cu pielea lucioasă și în rele au întrecut orice măsură. Nu fac dreptate nimănui, nici chiar orfanului, nu dau dreptate săracului și huzuresc. E cu putință oare să nu pedepsesc acestea și să nu mă răzbun asupra unui popor ca acesta?” (Ieremia -cap. V).
***
* “Așa zice Domnul Dumnezeul nostru: Să nu se laude cel înțelept cu înțelepciunea sa, cel puternic cu puterea lui, nici cel bogat cu bogăția sa; Ci de se laudă cineva să se laude numai cu aceea că pricepe și Mă cunoaște că eu sunt Domnul cel ce fac milă și judecată și dreptate pe pământ. Opriți-vă de la căile voastre rele! Priviți și întrebați de căile cele de demult, de calea cea bună și mergeți pe dânsa și veți afla odihnă sufletelor voastre” (Ieremia - cap. IX).
IEREMIA a fost unul din cei patru mari prooroci ai Vechiului Testament (alături de Isaia, Iezechil și Daniel). Și-a desfășurat activitatea în secolele VII-VI î. Hr., timp de 40 de ani, sub domnia a cinci regi: Iosia (17 ani), Ioachim (11 ani), Iehonia (3 luni) și Sedechia (11 luni). A fost contemporan cu distrugerea Ierusalimului și deportarea poporului ales în exil la Babilon (597 î.Hr.). Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 1 mai.
Ziceri înțelepte:
- “Bătrânii nu mai stau la poartă, cei tineri nu mai cântă din alăute. S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns. Căzut-a cununa de pe capul nostru, că am păcătuit!”.
- “Pe grumajii noștri sunt prigonitorii și nu mai avem putere și răgaz; bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim pe bani fiindcă moștenirea și casele noastre au căzut în mâinile celor străini, de alt neam”.
- “Bun este Domnul cu cei ce se încred în el, pentru omul ce îl caută”.
- “Dumnezeu răsplătește fiecăruia, mai devreme sau mai târziu, după fapte bune sau rele făcute”.
(Plângerile lui Ieremia - cap. I - IV).
P.S. “Precum soba fără foc nu poate fi caldă, așa și omul care nu Îl are pe Dumnezeu în inima sa nu poate avea dragoste față de semeni. Sfinții, mai mult decât oamenii, au fost iubitori de Dumnezeu și iubitori de oameni. Sfântul Ioan Gură e Aur era socotit ambasadorul săracilor, iar Sfântul Vasile cel Mare a zidit «Vasiliadele» (azile, cămine) pentru cei necăjiți, suferinzi și lipsiți. El Îl vedea pe Hristos în fiecare om. Pe Hristos Îl întâlnești în Euharistie, dar și în cel nevoiaș (Matei 25, 40). Cineva trăiește într-un bordel sărac, dar sufletul lui poate fi un altar al lui Hristos. Și trebuie tratat ca atare. Așa cum magnetul atrage fierul, tot astfel dragostea noastră sinceră atrage spre noi iubirea semenilor, încât oile (credincioșii) devin ascultătoare și sănătoase. Deputații coboară în popor când sunt alegeri, avocații când sunt procese, medicii când ești bolnav, dar preotul e întotdeauna în mijlocul necazurilor sufletești și trupești, trăind și el aceste necazuri”.
Cu dragoste creștină, preot ortodox român
ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL
