“Zis-a cel nebun în inima sa: “Nu este Dumnezeu”! Stricatu-s-au oamenii și urâți s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege sau cel ce caută pe Dumnezeu. Toți s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut; Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. Oare nu se vor înțelepți cei ce lucrează fărădelegea?” (Psalmul 13).
Regele David (1040-970 î. Hr.), este un personaj biblic ce a fost, conform Bibliei ebraice și Coranului, al doilea rege al Regatului unit al Israelului, succesorul lui Saul și tatăl lui Solomon, și conform evangheliilor Noului Testament, Matei și Luca, strămoșul lui Iisus. A domnit peste Regatul lui Iuda, între 1010-1002
î. Hr., iar peste Regatul unit al Israelului, între 1002-970 î. Hr. Viața și domnia sa sunt descrise în: 1 Samuel, 2 Samuel, 1 Împărați și 1 Cronici. Este foarte cunoscut și pentru faimoasa luptă cu Goliat, pe care îl învinge cu o praștie. David este un personaj important în tradiția religioasă și culturală evreiască, creștină și islamică. În Biblie, David era regele Israelului și al poporului evreu. Este descris ca un rege înțelept și drept, nu fără greșeli, însă un războinic, muzician și poet apreciat, fiind considerat autorul mai multor psalmi din cartea Psalmilor.
David era din tribul lui Iuda, și își începe cariera în slujba predecesorului său Saul, regele fondator al Israelului. După moartea lui Saul, David este proclamat rege în Iudeea și reușește acum unirea celor 12 triburi israelite. Având o armată puternică, a întemeiat un adevărat imperiu în Israel. Remarcabil om de stat, talentat comandant de oști și strălucit diplomat. Noul aparat administrativ număra în rândurile sale ofițeri și cadre talentate din rândul populațiilor neisraelite. David îi dă fiului său, Solomon, sfaturi utile: “Să păzească poruncile Domnului pentru a putea izbândi în tot ce face”, “Să arate recunoștință tuturor acelora care l-au ajutat în viața “, “Să se pogoare în pace în locuința morților”. Rămâne până astăzi un personaj istoric cu mare dragoste față de poporul lui Dumnezeu, și ca un exmplu pentru mulți conducătorii de cetăți.
***
“Căci astfel e pravila, / Unui om pe care vrei să-l neantizezi / Fără a-l ucide, / Ia-i Cântecul, religia și limba - / Și fă-l să-și uite istoria, / Atunci legumă e, / Precum s-a văzut.”...”Vârcolacii lumii încă mai există, / Rod osia lumii până hăt departe/ Unde s-a pus piatra grea de temelie, / Subminând cetatea pentru veșnicie.”... “Of, cât de grea e desaga / Ce-o purtăm în spinare / Cu neîmpliniri încărcată.”...”Nu-mi mai găsesc liniștea / Nici lacul din care lua / Curcubeul dragostea” (Hieroglife pe creastă de val).
Dragomir Ignat (1947 -), a absolvit liceul la Baia Mare, Facultatea de Filologie din cadrul Universității Babeș Bolyai, Cluj-Napoca; a lucrat în învățământ și în cultură; în paralel a desfășurat, de-a lungul a peste patru decenii, activitate jurnalistică, scriind în presa locală și națională; este membru U.Z.P. din România; membru L.S.R. Filiala Maramureș, al Uniunii Epigramiștilor din România, redactor șef al revistei “SPINUL” din Baia Mare, membru al Cenaclului Scriitorilor din Baia Mare. A publicat volume de versuri: “Risipiri”-2007, “Biblioraftul cu sentimente”- aceeași editură Eurotip Baia Mare; “Privirea de promoroacă”, Editura Dacia Cluj Napoca-2011 și “Hieroglife pe creastă de val”, Ed. Marist. Baia Mare, 2015; în anul 2012, la împlinirea vârstei de 65 de ani, Biblioteca Petre Dulfu din Baia Mare i-a editat un documentar biobibliografic aniversar, în cadrul colecției “Personalități maramureșene”; este cuprins în mai multe antologii literare locale și naționale.
***
“Dumnezeu care nu poate fi văzut de muritori, se privește prin lucrurile sale”.
Aristotel (384-322 î. Hr.), a fost cel mai de seamă filosof al Greciei, dascălul lui Alexandru Macedon, clasic al Filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice. Deși bazele filosofiei au fost puse de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia și a dezvoltat-o, putându-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a științelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.
P.S. “Tu, însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa ușor, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, și Tatăl tău care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Când vă rugați nu spuneți multe ca neamurile, că ei cred că în multa vorbărie vor fi ascultate. Deci ,nu va asemănați lor, că știe Tatăl vostru de cele ce aveți nevoie, mai înainte ca să cereți de la El” (Matei 6, 6-8).
“CUGETĂRI” vol. XII
