Motto: “Toate științele trecute și viitoare nu vor putea înăbuși în sufletul omului glasul lui Dumnezeu. Veșnic te chinuiește rostul vieții dacă n-ai pe Dumnezeu în suflet și niciodată nu știi unde-i binele și unde-i răul, căci cea fost bine azi, mâine va fi rău. Viața e Dumnezeu”.
Liviu Rebreanu (1885-1944), prozator, dramaturg, academician
* “Dumnezeu este asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt nicăieri, iar al cărui centru este pretutindeni. Pentru Tine ne-ai creat, Doamne și inima noastră nu-și găsește pacea până când nu se odihnește în Tine. Doamne, dacă Tu te depărtezi de noi, dă-ne un alt «Tine», căci nu te vrem decât pe Tine”.
***
*
“Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea sa, în gândire; acolo e chipul lui Dumnezeu. Iată de ce gândirea nu poate fi înțeleasă nici de către ea însăși întrucât e un chip al lui Dumnezeu. Dumnezeu este ascuns în poruncile sale, iar cei ce-l caută îl găsesc doar în măsura împlinirii lor”.
***
*
“Păcatul fiecărui om este instrumentul pedepsei lui, iar nelegiuirea lui îi este transformată în propriu-i chin. NU ne este de nici un folos să ascultăm învățăturile sfinte dacă nu le trăim. Este important să învățăm a scrie durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă”.
Augustin de Hipona (Fericitul) (354-430), s-a născut pe teritoriul Algeriei de azi, fiind un episcop, filosof, teolog și doctor al Bisericii. În scrierile sale, utilizează argumente logice încercând să demonstreze veridicitatea religiei creștine. Este unul din Cei patru Părinți ai Bisericii Occidentale, alături de Ambrozie, Ieronim și Grigore cel Mare. Considerat a fi unul din cei mai importanți teologi și filosofi creștini, ale cărui opere au modificat substanțial gândirea europeană. Opera sa constituie o punte de legătură între filosofia antică și cea medievală. În tinerețe a studiat retorica. Impresionat de “Hortensius”! al lui Cicero s-a profilat pe filosofie. A urmat întâi maniheismul, apoi scepticismul și în final neoplatonismul. După convertirea sa la creștinism în 387 prin Ambrosius de Milano, a devenit, în 396, episcop de Hippo Regius, în nordul Africii. Teologia sa a influențat pe Martin Luther, care inițial aparținuse ordinului augustinian. Din punct de vedere politic, Augustin vede organizarea de stat ca fiind folositoare și luptă pentru despărțirea între Stat și Biserică. În opera sa “Despre cetatea lui Dumnezeu” apreciază istoria omenirii ca pe o evoluție a cetății terestre, a oamenilor ce aspiră spre cetatea lui Dumnezeu. El identifică Cetatea lui Dumnezeu cu Biserica. El explică decăderea Imperiului Roman prin faptul că devenise un loc păgân, care a trebuit să facă loc Cetății lui Dumnezeu, adică Bisericii. A fost primul filosof care a luat în considerare istoria ca fiind necesară pentru educarea oamenilor și pentru lichidarea răului. El figurează în calendarul romano-catolic, ortodox (15 iunie), greco-catolic, luteran și anglican.
P.S. Un om din Nepal, în Himalaya, cerșise douăzeci și unu de ani. El se așeza într-un anumit loc și cerșea cu gândul de a se îmbogăți. Totuși, muri sărac, iar oamenii, închipuindu-și că el ascunsese banii săi acolo unde sta pentru cerșit, au săpat și au găsit o comoară a unui rege, care murise de mult. Cerșetorul care dorea să se îmbogățească, nu știuse că stătuse pe o asemenea bogăție”.
“Tot așa, noi, creștinii, stăm pe o mare bogăție care este viața dată de Dumnezeu, cu toate frumusețile ei, dar o neglijăm, trecem pe lângă ea, uitând de Marele Creator Dumnezeu. Drumul nostru spre mântuire, spre fericirea pământească și cea viitoare trece prin curtea lui Dumnezeu. Numai atunci când am îmbătrânit și nu mai avem speranță în nimic, ne dăm seama că am stat pe o bogăție și n-am văzut-o. Dar mai este și întoarcerea în ceasul al unsprezecelea (ultima șansă) ! Cei ce au urechi de auzit să audă (n.a.).
Cu dragoste creștină,
preot ortodox român ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL
