Nedemocratică și neconstituțională a fost acțiunea din februarie 1938 a regelui Carol al II-lea, când a dovedit țării că nu alegerile parlamentare sunt o soluție pentru problemele grave din România, ci voința sa este cea care contează, motiv pentru care a instaurat dictatura regală. A dizolvat instituțiile sistemului parlamentar, a abolit Constituția din 1923, a înlocuit-o cu alta, care concentra întreaga putere din stat în mâinile sale, a dizolvat partidele și grupările politice, a condus țara prin decrete regale și a instituit pedepse severe în cazul nerespectării noii ordini. Considerând Garda de Fier drept o agentură a Germaniei naziste, a ordonat arestarea masivă a membrilor Gărzii de Fier, internarea lor în închisori și asasinarea liderilor, inclusiv a “căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu, în martie 1938, sub motiv că “au încercat să scape de paza militară”. După încercarea nereușită de a-și crea propriul său partid, Frontul Renașterii Naționale, i-a invitat pe liderii vechilor partide să se unească în jurul său pentru a apăra România de pericolele internaționale.
Pactul de neagresiune dintre Germania nazistă și Uniunea Sovietică din 23 august 1939, capitularea Franței în 1940, revigorarea amenințărilor revizioniste ale Ungariei și Uniunii Sovietice l-au determinat pe regele Carol al II-lea să se apropie de Germania lui Hitler, sperând să primească din partea Germaniei Speranțele regelui Carol al II-lea s-au năruit. Refugiați în Germania, Horea Sima, noul “căpitan” și alți birocrați ai Gărzii de Fier, au regenerat mișcarea legionară din România. Germania a încurajat Uniunea Sovietică să ceară României să-i cedeze, în 24 de ore, Basarabia și Bucovina de Nord, Ungaria să ceară jumătate din Transilvania, Bulgaria să ocupe Cadrilaterul, fâșia sudică a Dobrogei. Pierderea unei treimi din suprafața statului național unitar și a unei treimi din populația țării, fără luptă, a fost percepută de populație, de armată, de liderii liberali și național-țărăniști ca o catastrofă națională.
În opinia tuturor, vinovat de producerea ei era regele aventurier Carol al II-lea. Legionarii chiar și-au propus să-l ucidă. Ca să-și salveze viața, tronul și regimul dictatorial, l-a ales pe ofițerul de carieră Ion Antonescu să formeze un nou guvern, deși știa că acesta îl disprețuiește pe rege. Dar mai știa că Ion Antonescu era un naționalist fervent, al cărui scop era crearea unui stat românesc puternic și prosper, era un susținător al autoritarismului, convins că, în prezența marilor pericole externe care amenințau existența statului român, el își putea atinge scopurile numai dacă deține întregul control asupra guvernării țării. Regele mai știa că Ion Antonescu are legături cu Garda de Fier, relații bune cu liberalii și național-țărăniștii, contacte strânse cu membrii legației germane de la București, prin care, ca prim-ministru ar putea demonstra lui Hitler atașamentul României față de Germania și dorința ca aceasta să fie garantul securității noilor granițe ale României.
(Va urma)
MIRCEA GHEBOREAN
