Cifrele și datele relatate, suficiente pentru a ilustra un aspect important din activitatea Astrei pentru promovarea meseriilor și a învățământului tehnic între români, trebuiesc completate cu cele referitoare la “despărțăminte”. La scurt timp de la înființarea lor, despărțămintele și-au propus să adune de la populație, prin colecte publice, donații, serbări mici, baluri etc., fonduri din care să distribuie ajutoare pentru ucenici sau chiar stipendii pentru elevii și studenții din raza lor de activitate. Despărțămintele Brașov și Sibiu erau între cele mai active în acest sens. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, când acestea își consolidaseră propriile fonduri, iar aria de acțiune a Astrei îmbrățișează întreg teritoriul locuit de masa compactă a românilor din monarhia austro-ungară, noi și noi despărțăminte se afirmă în domeniul susținerii tineretului studios. În 1894, adunarea despărțământului XII Alba Iulia, ținută la Ighiu, după ce ascultase dizertația “Influența școalei asupra dezvoltării poporului” instituie două premii școlare, despărțământul Blaj, al cărui fond anual este dublat prin donația băncii locale “Patria”, sprijină meseriașii de pe plan local, despărțământul Orăștie acordă, în 1897, trei burse pentru ucenici. Constatând un interes slab pentru meserii și negoț în satele din jur, comitetul despărțământului Cugir prevede 100 fl. Pentru scrierea și tipărirea unei broșuri care se va difuza gratuit prin sate pentru a “se recomanda îmbrățișarea neguțători ei și a meseriilor în comune”. Fonduri școlare își constituiseră multe alte despărțăminte: Zărnești, Turda, Șimieu, Sătmar, Oradea, Timișoara etc. La 1899, fondul școlar din Șimieu era de 1.500 cor., iar anul următor de 2.000 cor.; despărțământul Orăștiei depusese fondul său școlar la banca “Ardeleana”, iar din venitul realizat întreține trei ucenici. Cel din Zărnești acorda, tot în 1900, patru ajutoare pentru ucenici. Recent înființatul despărțământ Oradea avea, în 1900, 743 cor., ca “fond pentru ajutorarea tinerimii studioase de pe plan local”. În general, despărțămintele îi susțineau pe ucenici la școlile de meserii sau în atelierele meșteșugărești. Mai mult, despărțământul Sătmar lua inițiativa înființării cu mijloace proprii, în 1900, a unei școli de lemnărie.
Prin organele sale centrale și în despărțăminte, Astra s-a îngrijit permanent nu numai de sprijinirea materială a studenților, elevilor și ucenicilor, ci și de îndrumare și controlul permanent, de educația acestora pentru structurarea spirituală a viitorilor slujitori ai intereselor națiunii. Anual, stipendiștii erau obligați să trimită “atestatele” despre progresele în studiu, iar direcțiunile școlilor respective, fie din țară fie din străinătate, erau rugate să informeze periodic comitetul sibian despre comportarea bursierilor săi. La absolvirea studiilor aceștia erau obligați, conform hotărârii adunării generale din 1871 de la Făgăraș “de a sluji patria” pentru a-și pune capacitatea și energia în folosul ridicării stării materiale și spirituale a poporului. În 1872, la adunarea generală de la Sebeș, Simion Balint propune ca toți stipendiștii să devină la absolvire membrii Astrei. Aceeași cerință de “a servi românismul în părțile locului”, exprimase și societatea “Transilvania”, din București, prin art. 4 din statut față de stipendiștii săi.
Chiar și numai prin stipendiile acordate, Astra și-a câștigat meritul, ca din mijloacele modeste, să fi sprijinit împlinirea parțială a aspirației populației oprimate românești, de a se lumina și cultiva, în ciuda vitregiilor vremii și ostilității claselor dominante austro-maghiare, de a fi contribuit la creșterea unei generații de intelectuali și meseriași în cele mai diverse specialități. Sutele de absolvenți ai gimnaziilor, școlilor reale, comerciale și preparandiilor, cei ai facultăților de drept, filozofie, agronomie, tehnică și matematică, farmacie și medicină, teologie și sculptură etc., au devenit factorii de susținere pentru activitatea cultural-națională a asociației transilvănene. Sunt emoționante scrisorile de mulțumire ale tinerilor sprijiniți de “Astea.” Aproape invariabil afirmă fiecare că, drept răsplată pentru partea din sacrificiul poporului de care a beneficiat, străduința sa în viață “va ținti întotdeauna acolo - cum scria un fost stipendiat în 1897 - ca să mă arăt demn de poporul meu și prin muncă neobosită să ajut și eu măcar cit de puțin la promovarea intereselor lui și a binelui comun”.
Meseriașii, negustorii și lucrătorii calificați în ramurile tehnice s-au încadrat în activitatea cultural-națională desfășurată de “Astra” au subvenționat cu generozitate multe acțiuni de acest fel. O parte din ei s-au angajat în lupta politică condusă de Partidul Național Român (începând din 1881), alții, în special cei din păturile inferioare, s-au atașat luptei social-economice desfășurată de Partidul social-democrat. Dar și unii și alții au reprezentat, alături de țărănime și intelectualitate un important pilon de susținere a mișcării naționale românești până la Unirea din 1918.
Creându-și o stere materială ceva mai bună, fiind înarmați cu frumoase cunoștințe tehnice și științifice, dar și fortificați cu ferme convingeri patriotice și democrat-burgheze, foștii stipendiști ai “Astrei”, încadrați în noile categorii sociale legate de industrie și comerț, sunt tot atâția luptători pentru împlinirea dezideratelor sociale și politice ale națiunii lor, pentru propășirea generală a poporului român în granițele viitorului său stat național unitar.
Teodor Pavel
