Hipocondria (ipohondria), definită ca o tulburare de anxietate legată de boală, este o afecțiune rară, cu simptome care depășesc îngrijorările obișnuite legate de sănătate.
Persoanele cu această tulburare nu reușesc să se debaraseze de temerea de a fi bolnavi, în ciuda unor examene fizice și teste de laborator normale. Unii oameni afectați de ipohondrie tind să schimbe doctorii în mod repetat, alții pot evita îngrijirea medicală.
După analiza datelor a mii de persoane pe o perioadă de 24 de ani (1997-2020), cercetătorii suedezi de la Institutul Karolinska, citați de descopera.ro, au constatat că persoanele cu acest diagnostic au un risc crescut de deces, atât din cauze naturale, cât și nenaturale.
“Mulți dintre noi suntem ușor ipohondri, dar există și persoane aflate la extrema spectrului, care trăiesc într-o stare perpetuă de îngrijorare și suferință cu privire la faptul că au o boală gravă.
Noi, ca oameni de știință, am fost norocoși, deoarece sistemul suedez de clasificare a bolilor are un cod separat pentru ipohondrie, permițând analiza datelor a mii de persoane. Am analizat 4.100 de persoane diagnosticate cu ipohondrie și le-am comparat cu 41.000 de persoane similare ca vârstă, sex și județ de reședință, folosind o măsurătoare numită ani-persoană, care ține cont de numărul de persoane și de perioada în care au fost urmărite.
În cadrul studiului, riscul de deces prin sinucidere a fost de patru ori mai mare pentru persoanele cu diagnosticul de ipohondrie. Și ratele generale de deces au fost mai mari la persoanele cu ipohondrie (8,5 față de 5,5 la 1.000 de ani-persoană), iar persoanele cu această afecțiune au murit mai devreme decât ceilalți, la o vârstă medie de 70 de ani față de 75 de ani. Riscul lor de deces din cauza bolilor circulatorii și respiratorii a fost mai mare, în schimb riscul de deces din cauza cancerului a fost relativ același.
Trimiterea unui pacient excesiv de anxios la profesioniști în domeniul sănătății mintale necesită foarte multă atenție, deoarece pacienții se pot simți jigniți, având impresia că sunt acuzați de inventarea unor simptome ireale. Este nevoie de mult respect și de sensibilitate față de pacienții cu ipohondrie, atunci când le transmitem că au o afecțiune pentru care, din fericire, există tratamente eficiente.
Pentru a scăpa de ipohondrie, oamenii pot merge la terapie cognitiv-comportamentală, pot încerca tehnici de relaxare, educație și, uneori, medicamente antidepresive”, explică oamenii de știință suedezi. Lucreția Pop
(Sursa foto: pixabay.com)
