Cumpărarea postului de ambasador, o practică obișnuită în SUA

Distribuie pe:

În medie, aproximativ 30% din ambasadele SUA sunt conduse nu de diplomați de carieră, ci de așa-zișii numiți politici, care sunt prieteni personali ai președintelui în funcție, foști înalți oficiali sau, în mare parte, donatori bogați ai campaniei prezidențiale. “Sunt oameni care l-ajutat pe președinte să fie ales și recompensa lor este să fie numiți ambasadori”, explică pentru EFE Dennis Jett, un reputat diplomat de carieră american, care a fost ambasador în Mozambic și Peru.

Numirile politice monopolizează ambasadele “atractive” din capitale europene precum Londra, Paris, Roma sau Madrid, precum și o bună parte din cele din Caraibe.

În schimb, majoritatea ambasadelor din Asia Centrală, Africa sau America Latină sunt conduse de diplomați de carieră, oameni care petrec decenii avansând în funcții în cadrul administrației pentru a obține un post de ambasador. Există multe țări care au ambasadori fără experiență în politică externă, dar nu este obișnuit ca aceștia să fie numiți în posturi în schimbul banilor.

SUA “sunt un caz unic al unei țări care își vinde titlul de ambasador. Nicio țară nu are un sistem în care să existe o piață. Pentru a fi numit ambasador la Londra, vorbim de milioane de dolari”, explică ambasadorul Jett, care este totodată și autorul cărții “American Ambassadors”.

În mai 2023, președintele SUA, democratul Joe Biden, l-a nominalizat pe Jack Markell, fost guvernator al statului Delaware (statul în care președintele Biden își are reședința privată), drept ambasador în Italia, post vacant din 2021, după luni de zvonuri potrivit cărora nimeni nu fusese dispus să plătească prețul piperat pentru a putea pleca la Roma. Între timp, Markell a și devenit ambasador la Roma și în San Marino.

Peste 40% din ambasadorii SUA în străinătate, numiți politic sub administrația Biden

Joe Biden a nominalizat 187 de ambasadori, dintre care 40,6% au fost numiți politic, iar restul de 59,4% sunt diplomați de carieră, potrivit datelor raportate la 16 noiembrie, pe site-ul său, de Asociația Americană a Serviciilor Externe.

Biden nu a atins însă “recordul” stabilit de predecesorul său, republicanul Donald Trump (președinte între anii 2017-2021 - n.r.), care s-a dovedit a fi campionul absolut al unor astfel de numiri de când se compilează aceste statistici - adică din timpul președintelui Gerald Ford - cu nu mai puțin de 43,5% de ambasadori proveniți din rândul numiților politic. Totuși, Biden i-a depășit deja pe predecesorul său Barack Obama (cu 30% de astfel de numiri) și pe George W. Bush (cu 31%).

Singura cerință stabilită de Constituție este ca ambasadorii desemnați de președinte să treacă de aprobarea Senatului, care nu a respins niciodată o numire și cel mult amână votul pentru a-l obliga pe președinte să-și reconsidere decizia.

Dincolo de asta, Constituția nu stabilește criterii de eligibilitate, ceea ce a dus la tot felul de scandaluri și anecdote.

Scandalul George Tsunis

Omul de afaceri George Tsunis a fost nominalizat în 2014 de Obama ca ambasador în Norvegia, dar a renunțat la visul său de a deveni ambasador la Oslo după agitația generată de mostra de ignoranță totală de care a dat dovadă în ceea ce privește această țară nordică. Tsunis este în prezent ambasadorul lui Biden în Grecia.

În schimb, magnatul în sectorul hotelier Gordon Sondland, fostul ambasador al lui Trump la Uniunea Europeană, a obținut confirmarea din prima încercare. Potrivit presei americane, Sondland ar fi donat un milion de dolari comitetului special care a organizat ceremonia de învestire a președintelui republican.

“Este o formă de corupție pe care o acceptăm pentru că face parte din jocul sistemului. Astăzi sunt necesare două miliarde de dolari pentru a organiza o campanie prezidențială. Orice manevră de a atrage fonduri, chiar dacă este ilegală, face parte din joc'“, spune Jett.

Susținătorii acestui sistem consideră că ambasadorii numiți politic, apropiați ai președintelui în funcție, au un mai bun acces la a-și face contacte în țara de destinație, dar detractorii remarcă faptul că acestora le este mai ușor pentru simplul motiv că sunt trimiși în țări fără probleme în relația bilaterală. Agerpres (Sursa foto: www.imdb.com, Foto:(c) nara.getarchive.net)

Lasă un comentariu