Inundațiile, creșterea temperaturii planetei și lipsa apei și a zonelor verzi pot fi atenuate printr-o abordare durabilă a acestei chestiuni, axată pe transformarea zonelor urbane mari într-un burete, realitate prezentă în peste 250 de orașe care contrastează cu modelul urban actual.
Kongjian Yu este arhitectul peisagist responsabil pentru ceea ce este cunoscut sub denumirea de “orașe-burete”, un model care constă în transformarea unor suprafețe mari dintr-un oraș în “parcuri fluviale poroase”. Mai concret, aceste “orașe-bureți” sunt ample zone verzi publice în care designul futurist și modernitatea merg mână în mână, în concordanță cu urbanismul prezent în metropolele zilelor noastre.
Este vorba despre esplanade enorme capabile să rețină și să filtreze în sol apa de ploaie sau apa unui râu, lucru care permite, de asemenea, scăderea temperaturii ambientale, crearea de vegetație nouă, iazuri și controlul și încetinirea fluxului natural de apă, chiar și în timpul inundațiilor majore.
Modelele urbane actuale dau greș în situații extreme. Omenirea se află într-un moment-cheie în care trebuie să decidă ce model să urmeze. “Noi aspirăm să salvăm planeta și să o transformăm într-un burete”, subliniază Kongjian Yu într-un interviu recent acordat EFE.
Yu, care deține compania de arhitectură peisagistică Turenscape cu aproape 400 de angajați, a conceput cu succes proiecte de “oraș-burete” în China, Thailanda sau Statele Unite, în locuri precum Boston și Seattle, sau în Europa, cu un proiect recent în orașul Paris.
La 60 de ani, peisagistul chinez recunoaște că întreaga sa teorie de urbanism pentru atenuarea dezastrelor naturale provocate de inundații se bazează pe experiența trăită în cătunul în care s-a născut în provincia de coastă Zhejiang, în estul Chinei.
“Apa nu este dușmanul. Nu aveam bani să construim canalizare și am folosit natura însăși. Dar dacă construiești ziduri, atunci apa se transformă într-o fiară. Devine distructivă. În cazul în care creăm infrastructuri mari din beton pentru a reține apa, vom da greș din nou”, subliniază el.
Cum funcționează un oraș-burete?
Mediile urbane ale practic întregii planete au urmat modelul de urbanism al țărilor dezvoltate de la mijlocul secolului al XX-lea, adică orașe axate pe autoturisme și impermeabile la apă, construite cu beton și asfalt. Aceste materiale nu permit scurgerea apei și chiar încurajează acumularea de apă, crescând totodată efectul de “insulă de căldură urbană”.
Orașele-bureți rezolvă această problemă prin proiectarea unei infrastructuri verzi care permite apei să pătrundă în subsol, combinată cu zone inundabile atât din pământ, cât și din alte materiale. Astfel, coexistă două mecanisme: rezervoare la nivelul solului pentru stocarea apei și zonele verzi care permit apei să se absoarbă în sol, explică platforma de conținut digital Tomorrow.City.
China are cel mai mare număr de orașe-bureți. Baicheng, Qian'An, Jinan, Xixian și alte câteva zeci, în timp ce metropole ca Shanghai și Shenzhen și-au adaptat deja o parte din infrastructură.
Berlinul, capitala Germaniei, este unul dintre orașele care s-a pronunțat în favoarea modelului de burete urban, pariind pe acoperișuri verzi și grădini verticale.
Datorită amplasării sale la Oceanul Indian și fiind înconjurat parțial de râul Pungwe, Beira din Mozambic este unul dintre orașele africane care ar putea beneficia cel mai mult de pe urma transformării urbane. În 2019, ciclonul Idai aproape a distrus orașul, așa că autoritățile își propun acum să remodeleze orașul cu accent pe modelul de burete.
Capitala Indoneziei, Jakarta, se scufundă și se pare că singura modalitate de a conserva orașul este să fie reconfigurat practic de la zero: să se facă loc pentru ca râurile să curgă prin albiile lor naturale, să se oprească drenarea straturilor acvifere și să se evite supraîncărcarea cu beton a unor zone sunt doar câteva dintre soluțiile avute în vedere.
Din acest motiv, proiectele de “civilizație ecologică” ale lui Yu combină designul cu o propunere durabilă. “Este nevoie de un alt model, o altă mentalitate, o altă filosofie. Nu ne bazăm pe infrastructură sau pe marea tehnologie, care nu sunt reziliente”, spune el.
Yu, distins recent cu Premiul Internațional Oberlander pentru Arhitectura Peisagistică 2023, critică modelul actual de planificare urbană bazat pe “investiții uriașe nesustenabile” în lucrări precum baraje, diguri imense sau canalizări și sisteme de conducte care s-au dovedit a fi inutile atunci când se pune problema evitării unor inundații catastrofale. “S-a dovedit că, odată cu ploile torențiale (tradiționale în zonele musonice sau provocate de criza climatică), rețelele de conducte ale orașelor intră în colaps”, explică Yu. În țara sa de origine, peste 70 de orașe au implementat acest model, ca parte a obiectivului de stat de a se asigura că, până în 2030, 80% din orașele Chinei pot absorbi și utiliza 70% din apele pluviale. (Agerpres (Foto: (c) WAF/archdaily.com)
