Marea problemă a agriculturii României – incapacitatea de a valorifica, în interesul propriului popor, marele potențial agricol pe care îl are

Distribuie pe:

Noi nu avem un studiu privind sectoarele în care poate performa economia țării noastre. Atunci când te gândești care este prioritatea, pleci de la vechea teorie a avantajelor comparative și vezi ce poți să faci comparativ cu alții sau, mai simplu, te uiți pe calculatorul cu import-export și vezi unde ai multe ieșiri. Trebuie să ai o gândire deschisă, liberă și de perspectivă.

La un an după ce Polonia a intrat în Uniunea Europeană, ei au făcut un asemenea studiu. Eram la acea vreme în legătură cu niște oameni care s-au ocupat și ei mi-au spus că “am făcut calculul și a reieșit un lucru absolut straniu, acela că singura marfă care poate să fie cea mai bună pe piața europeană este maioneza, pe care o face o mică societate din £ódŸ”. Mi-au spus că trebuie să se gândească la altceva. Atunci, au făcut niște calcule și a reieșit că trebuie neapărat să sprijine agricultura, pomicultura, industria de armament etc.

La noi - eu spun lucrul ăsta de mult timp și am ajuns aproape obsedat - cea mai importantă sursă de venit pentru viitor este agricultura. Suntem atât de dotați încât trebuie să transformăm agricultura, care poate să hrănească vreo 80 de milioane de oameni, într-un factor de export. Asta înseamnă că recoltele, unde ne situăm de vreo 10 ani pe locurile 1, 2, 3 la grâu, porumb, floarea soarelui, soia și rapiță, ar trebui să nu mai fie exportate, ci prelucrate în țară. În felul cum merg lucrurile și în apariția unor elemente clare de criză alimentară, cine va produce mâncare în viitor va fi la fel de bogat ca și cei care produc petrolul acum.

Avem nevoie de niște ramuri care să aibă baza în resursele interne. Mă refer la energie, alimentație și să speculăm această conjunctură pe care o avem acum cu anumite minerale, precum cuprul sau metalele rare. Trebuie să existe o permanentă activitate de diplomație economică și să înțelegi ce au înțeles alții - ungurii, polonezii sau slovacii - că nu e păcat să ai relații economice extracomunitare.

În legătură cu discuțiile dintre fermieri și Ministerul Agriculturii: apreciez foarte mult felul în care ministrul Agriculturii a acționat, a negociat, a discutat, a făcut tot ce putea să facă. Este foarte complicat să spunem dacă cele convenite se vor pune în practică, pentru că unele dintre cerințele celor care au protestat și care protestează sunt legate de niște angajamente ferme pe care România le are cu Uniunea Europeană, nu numai prin PNRR, dar în principal prin PNRR.

Deci este complicat să le pui în practică imediat. Însă, bunăvoința care s-a arătat la Guvern, faptul că încearcă să găsească o cale este de salutat.

Ca să fiu foarte sincer, nu sunt foarte optimist cu aplicarea imediată a acestor măsuri. Avem o experiență, care nu este plăcută, cu acest guvern care promite și nu face. Să ne aducem aminte de promisiunea făcută celor din învățământ, nerealizată, tăiată, împărțită în etape, nu s-a făcut mare lucru. Dar a fost o încercare.

Problema mea este cu totul alta și o spun de foarte mult timp, de mai mult de 10 ani. Agricultura are nevoie de un program special în România. Agricultura este o bogăție pe care România o are, or, în loc să hrănim această populație printr-o agricultură modernă, noi importăm mâncarea.

Este un paradox extraordinar, o dovadă că avem nevoie de un program social, o strategie pe termen lung printr-un consens politic care să ducă de la irigații până la crearea unei industrii de prelucrare a materiilor prime agricole.

Eu credeam că această mișcare, extrem de importantă, ar trebui să îi trezească pe guvernanții noștri și să înțeleagă că țara asta nu doarme, nu este amorțită într-o frică de ceea ce se va întâmpla, arată că România este vie, este puternică, credeam că la nivelul Guvernului se va pune accentul pe un program, pe o strategie, pe o ieșire din criza în care este agricultura României de ani de zile.

Așa, niște cerințe punctuale, pe ici, pe colo, care se vor rezolva sau nu, poate sunt bune, dar nu rezolvă marea problemă a agriculturii României, care înseamnă incapacitatea de a valorifica în interesul propriului popor și a balanței comerciale, adică pentru export, marele potențial agricol pe care îl are.

Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA, analist economic

Lasă un comentariu