Motto: “Cu istoria trebuie să ne împăcăm. Nu numai cu anumite felii ale ei, care ne plac. Și vrem, nu vrem, “felia Antonescu” este o felie foarte mare. Antonescu a devenit legendă și cu legendele nu te poți lupta. Din momentul în care o personalitate a devenit legendă, ea scapă și interesului politicienilor și interesul istoricilor. Pentru că în privința legendelor sunt alții, atâția și-atâția care se pronunță. Nici tancurile, nici tunurile, nici presa cea mai abilitată nu se pot lupta cu legendele”.
* “Versurile de mai jos aparțin poetului patriot Adrian Păunescu. Citiți-le, vă rog, chiar dacă nu sunteți de acord nici cu poetul, nici cu mareșalul. Am făcut parte din grupul de copii care i-am primit cu flori pe Regele Mihai și Mareșalul Antonescu pe treptele catedralei din Sibiu, în vara lui 1943, când se apropia sfârșitul unei lumi. Îi văd și acum urcând treptele, regele primul și mareșalul cu un pas-doi în urma lui, în ușa catedralei fiind așteptați de Mitropolitul Nicolae Bălan. De asemenea, ultimele cuvinte ale învățătoarei mele, când am părăsit școala primară în 1948, au fost: “Să nu uitați toată viața voastră, copii, că Basarabia și Bucovina sunt pământ românesc!”
***
Bocetul lui Ion cel fără de mormânt
* “Ioane, Ioane, Ioane, Ioane, / Ai murit ca milioane, / Gloanțe trupul tău l-a frânt, / Ioane, fără de mormânt. // Ioane, ai murit soldat, / Unde te-or fi îngropat, / Că-ți rămase țara oarbă / Să întrebe-un fir de iarbă. // Unde-i Ion, copilul meu / Care m-a iubit mereu, / Care nu s-a dus cu dușii / Care s-a bătut cu rușii. // Cine să răspundă, cine, / Țării tale nu-i fu bine, / C-au venit oștiri străine / Precum noaptea nopții vine. // Ne-au scos morții din morminte, / Ne-au distrus biserici sfinte, / Și apoi ne-au dat pe noi / Cu un secol înapoi. // Și în tine, Ioane dragă, / Au pus potera să tragă, / Tu te-ai stins netemător, / Și privind în ochii lor. // I-ai iertat c-un ultim gest / Pe călăii tăi de est, I-ai privit în ochi curat / Și i-ai binecuvântat. // Ei mureau de frica ta, / Arma-n mâini le tremura, / Ioane, fără de stăpân, / Ioane, Mareșal Român. // Ioane, comandant de oști, / Ca să nu ne mai cunoști, / I-au dat țării altă haină, / Și-au falsificat-o-n taină. // Și pe tine te-au ascuns, / Ioane fără de răspuns, / Să nu ai lăcaș de moarte, / Să ne fii mereu departe. // Jalea țării noastră lungă / Pururea să nu te-ajungă, / Jalea noastră fără vreme, / Pururea să nu te cheme. // Hărțile să nu vorbească / Despre harta românească, / Nimenea să nu te știe, / Ioane, fără bucurie. // Uite vremea cum mai trece, / Vine ceasul doisprezece, / Iarăși cântă-n steaguri cuci, / Neamul tău e la răscruci. // Numele ți-l spune iar / Pe când orice calendar / Simte paza umbrei tale, Mareșale, Mareșale. // Nu ni-i fapta cât ni-i zisa, / Dar, istoria proscrisa, / Iarăși adevăr promis-a / De la Nistru pân-la Tisa. // Să te căutăm adânc, / Cu toți ochii ce te plâng, / Cu-nviindele plutoane, / Unde ți-e mormântul, Ioane. // Ioane fără de mormânt, / Urci în calendar ca sfânt, / Cazi în noi ca un părinte / Și ca roua pe morminte. // Toate rănile ne dor, / Ca soldat și ca popor, /Dacă tu te stingi de dor, / În mormânt rătăcitor. // Uite vremea cum mai trece, / Vine ceasul doisprezece, / Nu putem continua / Fără de Măria ta. // Nu dorim decât atât, / Să aflăm numaidecât / Unde ți-e mormântul, Ioane, / Într-atâtea milioane. // Vrem să-ți punem flori pe el / Și umbruță de drapel, / Să dormi, Ioane, liniștit, / Neamul tău nu a murit. // Dacă vrei și dacă poți, Să ne ierți cumva pe toți, / Să ne ierți cu crezământ, / Ioane, fără de mormânt.
***
* ORDINUL DE ZI nr.: 219, cu prilejul anului nou 1944: IUBIȚI OSTAȘI!
“Stați cu fruntea sus în fața faptelor voastre, a acelora care vă amenință și a Aceluia care de sus vă judecă, ne pedepsește drept și la timp pe toți. Lupta voastră este dreaptă. Fapta voastră în ținuturile ocupate și prin locurile călcate a fost blândă și omenească. Nimeni pe unde ați trecut nu a fost jefuit și nu a fost lovit. Omul pentru noi este om, ori din ce nație ar fi el și oricât de rău ne-ar face el. Toți acei care au fost găsiți în calea noastră au fost ajutați și au fost ocrotiți ca oameni. Noi nu am deportat pe nimeni și voi nu ați înfipt pumnalul în pieptul nimănui. În temnițele noastre nu au fost aruncați și nu zac oameni nevinovați. Credința tuturor și crezul politic al fiecăruia au fost respectate. Nu am dezrădăcinat nici oameni, nici familii din așezările lor, pentru interesul nostru politic sau național”.
P.S. “Ne-am născut aici, suntem cei dintâi așezați aici și vom pleca cei din urmă”. “Domnilor, suntem gata! Ochiți cum trebuie! Trăiască România! foc”.
Mareșalul ION ANTONESCU (1882-1946), ofițer de carieră (mareșal) și om de stat român, fiind cel de-al 43-lea prim ministru al României, cu titlul de “Conducător al Statului”.
Cu dragoste creștină, preot ortodox român
ILIE BUCUR SĂRMĂȘANUL
