Într-o țară ca România va fi întotdeauna foarte greu să atingem o cotă a asigurărilor comparabilă cu țările din Occident pentru că noi avem un comportament economic diferit. Românii au un comportament economic diferit, iar excluderea comportamentului economic din modelele de creștere sau din ecuațiile economice este o greșeală. Multe, foarte multe elemente de dezvoltare, de rigoare economică nu au nicio șansă în România, pe când adaptarea, găsirea mijloacelor și posibilităților imediate de a ieși din situații sunt caracteristice comportamentului românesc. Noi suntem foarte apți de a găsi, sclipitor câteodată, soluții imediate. Suntem inapți de a avea o strategie a viitorului nostru. Ne gândim mai mult la carieră, ne gândim mai mult la câți bani să cheltuim și să avem, ne gândim mai mult la mașini, la automobile decât la faptul că putem dispărea într-o clipă, ca urmare a unui accident sau a unei boli. Și acesta nu ar fi lucrul cel mai grav, pentru că indivizii dispar. Problema este ce lasă în urma lor: greutățile familiei, copiilor și așa mai departe.
România este împărțită în două categorii: câteva orașe de nivel supraeuropean ca venituri și mod de viață, și restul țării, aflat câteodată la limita începutului de secol XIX din punct de vedere economic. Iar din acest punct de vedere este foarte greu să ceri populației rurale să se asigure.
Educația economică, nu financiară, educația economică în România este aproape nulă. Vă spun ca profesor, ca autor de manuale, ca autor al primului manual de economie de după Revoluție, împreună cu un grup de profesori de la ASE. Vă spun că este o chestiune foarte tristă și anume educația economică în școlile românești nu se dezvoltă, ci involuează. Avem manuale, nu știu dacă sunt folosite sau nu, dar le-am văzut, în care educația economică se bazează pe modul în care poți să folosești automate de scos bani.
În ce privește asigurările, în România piața este dominată de cele auto, iar efectul este pierderea încrederii populației.
Nimic în România nu este mai blamat de către noi, cei care avem automobile, decât faptul că dacă ajungi la asigurător e vai de capul tău. În primul rând, sunt rate foarte mari, sunt întârzieri extraordinar de mari în primirea sumelor aferente. Câteodată dispar în faliment. Câteodată stai în service cu mașina luni de zile pentru că nu se plătește. Deci, încrederea populației în asigurări pleacă de la această imagine pe care o are zilnic pentru că aproape toți românii astăzi sunt posesori de automobile, aproape toți în marile orașe. Ei știu că asigurarea nu funcționează cum trebuie. Se vorbește mult despre ea, despre produse noi, dar în practică, dacă ajungi la un asigurător, atunci înseamnă că trebuie să te legi la cap. Durerile sunt foarte mari...
Prof. dr. MIRCEA COȘEA, analist economic
