Războiul româno-român a ajuns și la instituțiile statului

În formula așa-zis democratică societatea românească nu și-a găsit cadența și liniștea nici după 27 de ani. Distructivul război româno-român început în decembrie 1989 s-a amplificat. În loc să se atenueze pe măsura eliminării unor contradicții și inadvertențe a continuat fără încetare, s-a extins atât pe orizontală cât și pe verticală, cuprinzând toate sectoarele vieții social - economice și politice. Se pare că din ceea ce a fost înainte de 1989 n-a mai rămas piatră peste piatră. Nici în domeniul bazei materiale și nici în cel al suprastructurii, iar edificiul așa-zis democratic, cu vârful său de lance - economia de piață, preconizat a fi pus în loc, n-a dat roadele așteptate datorită foarte slabei calități a proiectului elaborat.

Ca urmare a lipsei unui model bine conturat de societate, sarcină de căpătâi a celor care și-au asumat rolul de a o conduce (este evident vorba de partidele politice și de noua clasă politică în ansamblul ei), România a parcurs un drum lung al tranziției, marcat de multiple și grave convulsii, perioadă în care niciun guvern și niciun partid politic sau coaliție ajunse la putere n-au reușit să ocolească furtunile și să îndrepte mersul corăbiei spre malul cel drept. Mai mult chiar, fiecare partid și guvern care s-a perindat prin jilțurile puterii a lăsat neîmpliniri cu carul. Moșteniri grave urmașilor, care la rândul lor au procedat la fel, așa încât astăzi ne aflăm într-o situație internă conflictuală cum nu s-a mai întâlnit.

Greșelile și derapajele grave în edificarea unei noi societăți, făcute din nepricepere și cumulate cu cele cu intenție și scopuri meschine , au creat nu numai un haos de neimaginat la nivelul întregii țări, încetinindu-i mersul, dar a și erodat încrederea românilor în idealul avut atunci la revoluție, că odată cu doborârea totalitarismului viața li se va schimba din temelii, în bine.

Privatizarea frauduloasă din acel început de drum al anilor 1990-2000, ca primă formă de manifestare a corupției pe scară largă și a lipsei de interes pentru bunul mers al societății, a fost primul mare eșec care a deschis Cutia Pandorei, permițând revărsarea tuturor relelor asupra societății românești în devenire. Jaful și hoțiile de atunci asupra avuției naționale care a suferit o amputare nemaiîntâlnită a deschis drumul îmbogățirilor peste noapte și fără seamă, a afacerilor oneroase, a dat frâu liber mitei și corupției care au devenit endemice. De aceste rele au fost contaminate toate structurile societății românești, ele penetrând mai puternic în rândul celor aflate în prima linie a făuririi instituțiilor democratice: legislativ și executiv, justiție, organe de forță etc. deturnându-le acestora menirea pentru care au fost concepute. Ca urmare a profundei lor vicieri, Parlamentul în integralitatea sa, n-a mai elaborat legi drepte în interesul celor mulți. Executivul nu le-a mai aplicat nici pe cele bune, iar Justiția, Poliția, Jandarmeria s-au orientat și ele după aceleași principii eronate, creând adevărate confuzii în aplicarea legilor, permițând nedreptății să-și facă loc la scară mare prin sălile de judecată, dar și la nivelul celorlalte instituții. Sloganul încrederii necondiționate în justiție a devenit, în mare parte, o vorbă în vânt în care nu mai crede nimeni, vreme în care Poliția se lasă copleșită de amploarea fenomenului infracțional.

Iată că mai nou lucrurile se complică, avându-se în vedere că la acest haos general instalat în societatea românească, pare a-și aduce contribuția și o parte a instituțiilor de forță, însărcinate cu securitatea națională, iar o parte a presei își face chiar un titlu de mândrie din a pune gaz pe foc în loc să dovedească obiectivitate și să potolească spiritele.

Toate aceste fenomene extreme, de o foarte gravă conflictualitate au loc în timpul aflării la conducerea țării a celei mai promițătoare guvernări, dominată de PSD și de ALDE. Două partide politice care printr-un program electoral bine articulat au promis marea cu sarea, lapte și miere societății românești, dar care, ulterior, s-au împotmolit în propriile lor minciuni. Mai mult, au creat un și mai mare haos, amplificat în mod exponențial de încărcătura de penalitate a liderilor acestora. Urmăriți penal pentru fapte de corupție săvârșite și încorsetați din toate părțile, ei fac eforturi disperate de a ieși de sub incidența legii, subordonând acestui scop, însăși soarta țării, printr-o guvernare profund viciată care să răspundă nu celor mulți, ci intereselor lor meschine. Este de un primitivism rușinos, de tip nord coreean, faptul că întregul mers al unei țări, de la elaborarea legilor la aplicarea acestora, este subordonat nu interesului unui popor de circa 20 de milioane de cetățeni, ci celor doi lideri, pentru a fi scoși, de sub incidența penalului. O adevărată rușine pentru întreaga națiune care vede ceea ce se întâmplă, dar tace, și mai ales pentru liderii onești ai PSD, cât și pentru întreaga comunitate de pesediști, care se lasă manipulați, antrenați în asemenea jocuri murdare, devenind o jalnică masă de manevră în sprijinul celor care nu le merită încrederea.

Atacul concertat asupra justiției, cu vârful de lance DNA, prin utilizarea unei părți a presei aservite, ni se pare cea mai abjectă formă de încercare de a se pune capăt mersului democratic al societății românești. Aici și acum se joacă destabilizarea țării, și toată această sarabandă tip Dragnea-Tăriceanu, constituie o demonstrație cinică, cum se încearcă salvarea pielii unor indivizi, în speță a acestora, cu prețul sacrificiului vieții unui întreg popor. Parafrazându-l pe regele Richard al III-lea al Angliei, aceștia sunt dispuși să răscumpere un „cal", adică propria piele, cu prețul unui „regat" care este România. (A hors, a hors, my kingdom for a hors!).

Prin anihilarea sau slăbirea luptei împotriva corupției, eforturi în care PSD și ALDE, se află în prima linie, cu tot ceea ce au la îndemână: Parlament, Guvern, se urmărește abolirea demersului în acest sens, dezincriminarea unui enorm număr de făptași care în decursul celor 27 de ani, prin abuzurile săvârșite în perioada ocupării unor înalte funcții, fie de natură legislativă sau executivă, au contribuit nemijlocit la deșănțatul jaf național care a dus în cele din urmă la distrugerea fibrei naționale, la stagnare și lipsă de dezvoltare a unui popor, dotat cu de toate, dar căruia în lipsesc cu desăvârșire conducători de elită și devotați, care să îndrume țara pe drumul cel bun.

Ne îngrijorează de asemenea faptul că sub tirul susținut al acestei ofensive, și în lipsa unei puternice susțineri populare, Justiția, în general, și DNA, în special, cea care se ocupă de marii răpitori, vor ceda presiunii, îndulcindu-și astfel atitudinea față de cei care au sărăcit și condamnat țara la înapoiere. Nu ni se pare de bun augur partinitatea Ministerului Justiției, încăierările induse în forurile superioare ale Justiției, luptele intestine dintre componentele acesteia (Curtea Constituțională, Înalta Curte de Casație și Justiție, Inspecția Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii), dar și din interiorul acestora, tărăgănările și ezitările în soluționarea dosarelor celor doi lideri: Dragnea și Tăriceanu, care de câțiva ani își așteaptă verdictul. Tot în această notă a ezitării se înscriu și decizia de a se lua de la capăt procesul celor doi, precum și actualele tergiversări în cazurile noi apărute, și atât de evidente, ale viceprim - ministrului Sevil Shhaideh și ministrului Fondurilor Europene Rovana Plumb în cazul statutului insulei Belina. Dar cel mai mult ne întristează zidul solidarității de gloată al PSD în jurul celor doi noi suspectați de grave fapte de corupție, care demonstrează încă o dată că pentru actuala coaliție de guvernare contează mult mai mult soarta liderilor acestora, decât cea a întregii țări. Așadar, în opinia lor nu contează destinul națiunii, direcția în care se îndreaptă țara, ci menținerea la putere cu orice preț, a actualei camarile a PSD, care de la bun început a plecat în campania sa electorală mincinoasă cu o sumedenie de gânduri ascunse, care, iată acum ies la iveală, și pentru care acum plătim cu toții prețul înșelătoriei.

Lasă un comentariu