Motto:
“Un popor sărac dar sănătos, are tot lungul viitorului înaintea lui; dar un popor degenerat, un popor compus din stârpituri, e condamnat a pieri pentru totdeauna. O grămadă de indivizi corupți nu e un popor, precum o movilă de frunze și rădăcini uscate nu e pădure”.
Mihai Eminescu (1850-1889), poet nepereche și universal
ERA O VREME...
Era o vreme în țara asta când cineva termina liceul și intra la facultate era privit cu admirație și i se spunea cu respect, “Domnule inginer sau “Domnule profesor”, sau “Domnule avocat”. Când unul dintre ei, la cam 15-16 ani de activitate își dădea sau lua (dacă îl lua) doctoratul, tot orașul se uita la el ca la Dumnezeu...Era o vreme în țara asta, când dacă vedeai o mașină pe stradă,știai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere, sau este vreun boss de la partid. Și mai era o categorie cu mașini, cei care lucrau în comerț sau în alimentația publică. Era o vreme în țara asta dacă vedeai pe cineva pe stradă între orele 08 și 16, te gândeai că sunt în concediu, zile libere, sau poate e bolnav, săracul om, și merge la doctor... Era o vreme în țara asta când dacă vedeai un polițist pe stradă mergeai liniștit să îi ceri o informație, sau dacă voiai să te plângi de ceva, erai ascultat. Era o vreme în țara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva și trebuie operat, îți era frică să vii cu o floare la asistente sau o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, și le mascai neîndemânatic-ca toată lumea-în ziar, sub haină, convins că nu știe nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Era o vreme în țara asta când la școală, copiii mergeau în uniformă, și cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor știai că “este unul din ăia care chiulește sau nu le place școala” și te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de serviciu, sau de fabrică. ...Și ce bătaie lua acasă dacă afla taică-său că a chiulit...!Era o vreme în țara asta când abia așteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îți faci raport pentru locuință și să aștepți cu înfrigurare, dar temei, să ți se repartizeze una, ca să te poți însura, să te așezi și tu la casa ta, să îți întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îți ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine, fără serviciu și fără casă, că nu erai de viitor. Era o vreme în țara asta când băieții deștepți erau considerați cei care știau carte, dar să o citească, nu să o joace: făceau o facultate și terminau primii. La ei se uitau lumea cu admirație: “ăsta este a lui Ilie de la sculărie”. A terminat primul facultatea, l-au luat ăia la București. Eheeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e “dăștept”... Era o vreme în țara asta când dacă te întâlnești cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai m-ai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândrești că ai fost promovat s-au ți-au luat copilul la liceu, sau îl inviți peste o lună la ziua ta, sau la nunta copilului. Era o vreme în țara asta când mergeai liniștit pe stradă, nu îți era teamă că te oprește careva să te întrebe cât e ceasul, sau de ce nu ai moț la bască. Era o vreme în țara asta când lumea întorcea capul după militarii care treceau pe stradă cântând în pas de defilare de la instrucție, acolo unde aceștia erau nevoiți să treacă prin oraș și auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie: “Uite mamă, trece armata”.
ASTĂZI...
Astăzi, în țara asta, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai mari chefuri și se adună puștoaice pentru “o linie”. Astăzi, în țara asta, nu mai poți merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de mașini staționate și șoferi grăbiți. Astăzi, în țara asta, străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată. Astăzi în țara asta, când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua, trebuie să dai plicul. Astăzi, în țara asta, când vezi copii de școală, te întrebi dacă merg la școală sau la discotecă, ținuta este aceeași, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet și laptopul, “ipodul”, “ifonul”, sau tableta. Astăzi, în țara asta, tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să își întemeieze o familie, doar bani de la babaci și își întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică fără serviciu. Astăzi, în țara asta, băieții deștepți sunt cei fără carte, care reușesc să “se învârtă” sau sunt “băieți deștepți” care obțin bani ușor din “afaceri” cu fraierii. Cu cât păcălești sau furi mai mult, cu atât ești mai deștept. Astăzi, în țara asta, când te întâlnești cu un cunoscut pe stradă, îl ocolești ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îți ceară bani cu împrumut, sau să ne te invite la o nuntă... Astăzi, în țara asta, oamenii nu se mai întâlnesc în fața blocului, le e rușine să se întâlnească și la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite la gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cei mai mulți oameni stau ascunși în casă sau pleacă “la țară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitați nepoftiți. Nimeni nu mai zâmbește, toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că au pierdut câte un galben și îl caută disperați. Te miri că nu se dau cap în cap... Astăzi, în țara asta, când lumea vede armată întoarce capul pentru că “Ăștea au tras în noi în 89 și acum au pensii nesimțite”. OARE CE VA FII MÂINE? CUM VA FII MÂINE”.
Neagu Djuvara (1916-2018), diplomat, filosof, istoric
