UE se confruntă cu cea mai mare criză agricolă de la înființarea PAC (Politica Agricolă Comună), cu implicații negative asupra întregii sale viziuni asupra viitorului.
Apărarea legitimă a intereselor fermierilor va întârzia, dacă nu chiar împiedica, apariția unui regim bazat pe durabilitatea ecologică și socială.
În acest sens, este necesar să se discute viziunea dezvoltată de unii ecologiști cu privire la “căsătoria necesară de conveniență” între agricultură și ecologie. Pe de o parte, schimbările climatice și reducerea biodiversității penalizează deja randamentele și arată limitele agriculturii intensive. Pe de altă parte, activitatea agricolă emite gaze cu efect de seră, consumând inputuri care distrug solul și sunt periculoase pentru sănătatea fermierilor înșiși. Așadar, interesul lor, înțeles corect, este să se îndrepte cât mai repede către o altă formă de agricultură, care este singura sustenabilă pe termen lung.
Cu toate acestea, în 2023, revolta fermierilor olandezi împotriva standardelor excesive de mediu trimite un mesaj puternic celor responsabili, deoarece creează un partid dedicat apărării intereselor lor. De atunci, multe guverne au relaxat aplicarea diferitelor standarde de mediu, chiar în detrimentul imperativelor de sănătate publică.
Rezultă că un alt declanșator al revoltei îl reprezintă reacția aplicării Green Deal fără respectarea unei tranziții necesare procesului de adaptabilitate. European Green Deal este citat în mod regulat de fermieri ca fiind responsabil pentru greutățile lor. El este la baza nemulțumirilor exprimate de fermierii care, după Olanda, manifestă în Franța, Germania, România și Polonia.
Versiunea agricolă a acestui plan se numește “De la fermă la furculiță”. Enumeră un anumit număr de obiective care exasperează lumea agriculturii. Astfel, până în 2030, această componentă agricolă intenționează să reducă la jumătate utilizarea pesticidelor, să reducă utilizarea îngrășămintelor chimice cu 20% sau chiar să înjumătățească vânzările de antibiotice pentru animalele de fermă. În plus, ponderea suprafețelor cultivate ecologic trebuie să ajungă la 25% la aceeași dată și 10% din suprafețele productive actuale ar trebui să fie depășite.
Deja zguduită de criza energetică și de deschiderea pieței interne pentru produsele ucrainene, lumea agricolă susține că acest “Acord verde agricol” ar avea mai multe efecte negative decât pozitive.
Două studii sunt citate în mod regulat de către criticii săi.
Primul, realizat de o universitate din Olanda, conchide că implementarea acestor obiective ar duce la pierderi semnificative de randament și o pierdere de valoare a producției europene estimată la 12 miliarde de euro pe an.
Al doilea studiu, realizat de Departamentul Agriculturii al SUA (USDA), estimează că strategiile “Farm to Fork” și “Biodiversity” ar duce la o scădere cu 12% a producției agricole europene. Studiul afirmă că aceste strategii au ca rezultat descreșterea organizată a agriculturii europene”.
Pentru moment, Comisia Europeană și apoi Parlamentul European au adoptat doar obiectivele cuprinse în strategia “Farm to Fork”, în mai 2020, respectiv octombrie 2021.
În ce stadiu se află implementarea Green Deal ?
După pandemia de Covid-19 și reducerea importului de gaz rusesc, acest plan european de “sobrietate” era în plină ascensiune. Dar au existat apeluri tot mai mari pentru o “pauză”, deoarece prețurile energiei au crescut, iar inflația a devenit galopantă. Această pauză a fost cerută chiar și de președintele francez care a solicitat UE să facă o “pauză de reglementare” .
Pe 13 septembrie 2023, la Strasbourg, Ursula von der Leyen a vorbit despre “o nouă fază a Green Deal”. O declarație care s-a soldat cu mai multe eșecuri pentru implementarea Green Deal. Cea mai emblematică dintre acestea a fost, fără îndoială, autorizarea folosirii glifosatului pentru încă zece ani.
Dar aceasta “pauză” este doar o amânare.
Apare, totuși, o întrebare capitală: este rezonabil să se amâne luarea în considerare a imperativului ecologic atunci când evenimentele meteorologice extreme au devenit o expresie concludentă și înfricoșătoare a înrăutățirii rapide și periculoase a calității mediului înconjurător?
Ce reformă fundamentală în formarea veniturilor fermierilor și suveranitatea alimentară este realizabilă? În plus, cum se pot negocia noi tratate internaționale care să respecte preferințele naționale și să asigure un nivel de trai decent pentru producători?
Este o altă întrebare la care UE încă nu a dat răspuns, ceea ce reprezintă o imensă provocare politică pentru noua conducere a uniunii, generată de alegerile din acest an.
Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA
