Pe 9 martie, Biserica săvârșește pomenirea celor 40 de ostași care au fost torturați în Sevasta Armeniei la începutul secolului al IV-lea.
Soldați creștini, cei patruzeci de mucenici au fost uciși pentru credința lor, după ce au refuzat să se închine zeilor, la porunca comandantului de oaste, Agricolă. Cei patruzeci de sfinți mucenici au fost duși legați la un lac, în vreme de iarnă și au fost lăsați să înghețe în mijlocul apei.
Însă cum nu au murit, rugându-se, ei au fost, scoși din apă și li s-au sfărâmat gleznele cu ciocane grele și, fiind arși de vii, au primit cununa Mucenicilor. Bucățile de oase care nu au fost mistuite de foc au fost luate de creștini și duse în diferite cetăți spre cinstire.
Numele celor care au pătimit în lacul înghețat din Armenia, sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie.
În cinstea mucenicilor, există obiceiul ca în această zi să se facă mai mulți colaci, care poartă denumirea de sfinți sau mucenici. Forma acestor colaci este cifra opt. Această cifră simbolizează ziua veșniciei, viață fără de sfârșit.
De mucenici, pe 9 martie (începutul anului agrar în calendarul iulian), gospodării aprindeau focuri, pentru “arderea iernii” și renașterea primăverii. În curți și grădini se strângeau gunoaiele grajdurilor, uscăturile grădinii și se aprindea focul cu ele. În Transilvania era obiceiul ca tinerii să sară peste foc pentru a li se îmbiba hainele cu fum, acesta având rol de purificare. În alte zone, chiar și vitele erau trecute prin foc să fie apărate de boli. După cum erau flăcările și direcția fumului, se făceau diferite previziuni asupra vremii. Cu o cârpă arsă, se afumă gospodăria. Tradiția creștină spune că bărbații trebuie să bea în ziua de mucenici 40 de pahare cu vin. Acesta reprezintă sângele vărsat de cei 40 de Sfinți Mucenici din cetatea Sevastei. Cei care nu pot să bea cele 40 de pahare cu vin, e bine că măcar să guște vin în această zi sau să fie stropiți cu vin, acesta însemnând sânge și putere de muncă peste an. Tot acum în unele zone se fac un fel de turte în chip de om fără ochi, numită Uitată. Ea se dă copiilor să o mănânce cu miere și se face pentru morții care, din greșeală, nu au fost pomeniți peste an.
La Mănăstirea Antim din București se află părticele din moaștele Sfinților 40 de mucenici din Sevasta, păstrate într-o raclă care se află lângă peretele sudic al bisericii. Mănăstirea Antim a primit părticele din moaștele Sfinților 40 de Mucenici în 1883 de la Patriarhul Nocodim al Ierusalimului (1882-1890). (surse documentare: crestinortodox.ro, azm.gov.ro; foto - crestinortodox.ro) (I.S.)
Ileana Sandu
