Sistemul de educație din România își arată din nou vulnerabilitatea în fața cazurilor de violență și abuz, fie că vorbim despre situația de la Școala “Nicolae Titulescu” din Capitală sau de cazul profesoarei din cadrul Colegiului Național “Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu Mureș, care a fost bătută cu pumnii și picioarele de un elev. Ambele situații ne arată că deși avem cadrul legislativ prin care să prevenim și să combatem astfel de situații, ceea ce lipsește este coerența unei strategii clare de conștientizare și de intervenție.
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ atrage atenția asupra acestui pericol permanent al violenței și al agresiunilor care se pot petrece în orice unitate de învățământ din România. Este alarmant cum spațiul școlii, care ar trebui să fie unul al combaterii violenței, devine atât de ușor un spațiu al insecurității și al fricii, atât pentru elevi, cât și pentru angajații din sistemul de învățământ.
Considerăm că Guvernul României ar trebui să trateze cu mai multă seriozitate acest subiect și nu doar să observe tacit cum are loc un astfel de fenomen care naște situații grave. Modificările legislative care au avut loc în ultima perioadă sunt menite să descurajeze astfel de comportamente, dar nu este suficient.
Avem nevoie de un plan național de combatere a acestui fenomen. Astfel de cazuri nu trebuie tăinuite și nici lăsate la voia întâmplării. Orice derapaj trebuie corectat, iar cei care sunt vinovați trebuie să plătească.
O amplă campanie de conștientizare în ceea ce înseamnă combaterea violenței de orice gen este absolut necesară în unitățile de învățământ și totodată trebuie elaborat un plan de măsuri prin care să fie descurajat acest fenomen. Nu doar școala trebuie să fie responsabilă de acest proces educativ, ci și familia, precum și autoritățile statului. Dacă în acest lanț nu se intervine de la un capăt la altul, vom crește generații de copii abuzați sau abuzatori.
Școala trebuie să fie un spațiu al respectului reciproc, dar acest lucru nu se poate întâmpla dacă vom submina tot timpul autoritatea cadrului didactic.
Reluăm apelul nostru privind adoptarea legii privind protecția cadrului didactic. Vă reamintim că FSLI a înaintat Parlamentului o astfel de inițiativă legislativă, dar, din păcate, parlamentarii nu au înțeles importanța acestui act normativ și proiectul a fost tratat cu indiferență. Dacă am fi avut în acest moment o astfel de lege, șansele de a evita cazurile în care cadrele didactice sunt agresate ar fi fost mult mai mari decât cele din prezent. Acolo unde permitem să avem profesori agresați, permitem, practic, orice formă de agresiune și în rândul elevilor. Când vom amenda aceste situații de violență, vom ajunge să facem educație adevărată, într-un spațiu al civilizației.
“Violența nu este o soluție, nu este un răspuns și cu atât mai mult nu poate fi un comportament tolerat în locul în care ne creștem copiii. Avem nevoie de un plan coerent de măsuri prin care să descurajăm orice fel de acțiune de acest gen. Dacă nu acționăm cât mai repede nu mai putem ajunge să corectăm, ci doar să vindecăm răni fizice și psihice pe care agresorii le provoacă celor agresați. Părinții, elevii și autoritățile statului trebuie să facă front comun cu cadrele didactice când vine vorba despre această schimbare necesară, prin care să aducem în școli liniștea, siguranța și respectul!”, a declarat Simion Hancescu, președinte FSLI.
