“Ne vedem în august” (titlu original - “En agosto nos vemos”), romanul postum al scriitorului columbian Gabriel Garcia Marquez (1927-2014), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1982), a fost publicat, pe plan internațional, inclusiv în România (Editura RAO) la 6 martie, anul acesta împlinindu-se 10 ani de la moartea autorului.
Prologul care precede ultimul roman al lui Garcia Marquez este mai degrabă o scrisoare de scuze. Este semnat de fiii celebrului scriitor, Rodrigo și Gonzalo, care speră că tatăl lor îi va ierta pentru că au comis “un act de trădare”, cu atât mai mult cu cât “Gabo” (porecla cu care era cunoscut autorul) declarase când era încă în viață: “Această carte este inutilă, trebuie distrusă”.
Textul a reprezentat o provocare pentru un scriitor care, în ultimii ani ai vieții, a fost nevoit să lupte împotriva demenței: timp de mai bine de un deceniu l-a scris și l-a rescris, dar nu a obținut niciodată satisfacția deplină care l-ar fi încurajat să-l publice.
“Romanul, în orice caz, era oarecum împrăștiat, dar Gabo îl finalizase”, explică Gonzalo Garcia Bacha, fiul cel mic al autorului.
Principalul argument pe care îl invocă Gonzalo și Rodrigo pentru că nu au respectat voința tatălui lor provine din intenția de a “democratiza” întreaga operă a lui “Gabo”, astfel că, acum, volumul poate fi procurat din aproape toate librăriile din lume. “Orice carte pe care nu a terminat-o, de care nu a fost mulțumit, a fost distrusă. Faptul că pe aceasta nu a distrus-o este o dovadă că a devenit indescifrabilă pentru el”, spune Rodrigo Garcia Bacha, fiul său cel mare (sursa -colombiaone.com).
Responsabilă pentru subestimarea de către “Gabo” a propriilor texte este demența de care a Marquez a suferit în ultimii ani de viață, potrivit copiilor săi: “Așa cum și-a pierdut capacitatea de a scrie, el și-a pierdut și capacitatea de a citi. Când a spus că ceva nu poate fi publicat, își pierduse deja capacitatea de a judeca dacă ceva este sau nu publicabil”.
“En agosto nos vemos” este un roman scurt, de numai 120 de pagini și se remarcă, mai ales, prin opțiunea pentru o protagonistă feminină, ceva neobișnuit în opera lui Garcia Marquez. O licență care amintește de cea pe care și-au permis-o copiii lui Gabo și pentru care au justificare deplină. “Întotdeauna spunea: «Când voi muri, faceți ce vreți.» Acest lucru ne ajută să dormim mai bine”, subliniază Rodrigo și Gonzalo Garcia.
Eroina cărții, Ana Magdalena Bach, este o femeie de patruzeci de ani, care vizitează, în fiecare an, în august, insula unde este înmormântată mama ei; în timpul acestor călătorii își permite să fie o persoană diferită de cea care este de obicei, descoperind posibilitatea de a nu fi îngrădită de convenții sociale și familiale, de a se regăsi pe sine. (I.S.)
Ileana Sandu
